Divortata la 20 de ani

Le-am dat vestea direct, la cateva zile dupa ce ne-am intors. I-am asigurat ca suntem constienti de importanta deciziei si i-am rugat sa nu stea in calea fericirii noastre. N-au avut de ales decat sa accepte , intelegand de altfel ca tot nu as fi renuntat la el. Ce nebunie!...La doar doua saptamani dupa ce febra Bac-ului a luat sfarsit a urmat cununia civila. A fost o zi superba, pe care in ciuda intamplarilor, o voi pastra in cufarul amintirilor mele.Urma admiterea la facultate, iar eu ma simteam inca intr-un vis. Toate s-au intamplat atat de repede.

Odata admisa la turism, mi-am gasit si un part-time; eram atat de fericita. Mai asteptam doar cununia religioasa, pe care o amansem pentru anul viitor. In aproape jumatate de an, am invatat ca nu-i atat de usor sa fii “femeie maritata”. Dar eu am ales sa fiu impreuna cu el si am realizat ca trebuie sa-l iubesc si cu bune si cu rele. Bogdan avea anumite tabieturi pe care eu n-am avut timp sa le cunosc. Lucra pentru o firma care uneori ii solicita prezenta pana tarziu. M-am obisnuit si cu asta, avand incredere in el. Imi dovedea mereu ca n-are nimic de ascuns. Insa, intr-o seara a primit un telefon care am observat ca l-a agitat putin. La cateva zile dupa acest incident, m-a anuntat ca trebuie sa plece la Ploiesti, deoarece mama lui nu se simte bine. Am insistat sa merg cu el, dar nu a vrut. Mi-a spus sa ca nu e necesar, c-o sa ma intorc obosita. Am sunat-o insa pe mama lui care mi-a confirmat ca s-a simtit putin rau, dar nu i-a cerut lui Bogdan sa vina in Ploiesti. Deja indolaia si-a gasit loc in sufletul meu. Vizita lui s-a prelungit cu inca o zi si deja nu mai aveam rabdare sa se intoarca. Cum a venit l-am luat la intrebari. In stilul caracteristic, mi-a spus ca am exagerat, la fel si mama lui care nu acorda suficienta importanta sanatatii.

Chiar daca l-am crezut, viitorul nu prevestea nimic bun. Orele prelungite la firma au inceput sa devina tot mai dese si iesirile noastre in oras tot mai rare. Desi devenise aproape dependent de cele doua telefoane, nu-mi mai raspundea mereu, motivand ca nu-l aude. Satula de indoieli, m-am hotarat sa avem o discutie. La inceput a refuzat, dar intr-un final, intelegand ca-mi face rau, mi-a marturisit crudul adevar care speram sa existe doar in imaginatia mea. Inainte sa se mute in Bucuresti, a avut o relatie de 3 ani cu Roxana, o fosta colega de liceu. S-au despartit din cauza infidelitatii acesteia. Iar acum, dupa atatia ani ea s-a gandit sa-l caute.

---