Sursa:
Coffeechat.ro, un articol de Alice Nastase Buciuta
Exista in biserica fortificata de la Biertan, monument pastrat peste veacuri, o capela a despartirilor. Sau a impacarilor. Totuna. Un loc in care cei care stateau sa se desparta se impacau sau intelegeau ca nu sunt facuti unul pentru altul. Un preot care asculta spovedaniile celor dornici sa se desparta, inainte de a le da binecuvantarea pentru vietile lor separate, ii obliga sa treaca printr-un ritual care sa ii ajute sa se decida cu adevarat. Ii inchidea pe cei doi intr-o capela cu gratii, din care nu puteau iesi vreme de o saptamana sau chiar o luna. Iar inauntrul capelei nu aveau decat un singur asternut, cu o singura perna, o singura farfurie, o singura lingura, doar o furculita si o cana pentru apa… Foarte multi dintre cei care se iubisera candva, dar care acum nu se mai intelegeau, ieseau din capela cu gratii vindecati de dorinta despartirii si indragostiti unul de celalalt din nou, ca in prima zi. Erau insa si destui care, in ciuda timpului petrecut impreuna, impotriva obligatiei de a imparti totul, nu se mai puteau reconcilia. Si atunci preotul le dadea iertarea pentru despartire, intelegand ca, daca nici atunci cand au avut o singura farfurie si o singura perna nu s-au impacat, inseamna ca intr-adevar nu sunt facuti unul pentru altul. Timpul petrecut impreuna este proba trainiciei dragostei noastre. Puterea noastra de a fi fericiti unul cu altul, de a indura sau de a ne bucura de timpul nostru in doi ne arata daca vom ramane sau nu impreuna. Din pacate, insa, nu mai exista capele ale celor care trebuie impiedicati sa se departa. In epoca vitezei nu ne mai amintim ca important e sa ramanem impreuna, nu sa ne intoarcem la singuratate. Sursa: Coffeechat.ro, un articol de Alice Nastase Buciuta
Spune-ti parerea!