Sursa: Coffeechat.ro Un articol de Alice Nastase Buciuta Se apropie sfarsitul de an asa ca mutam toate planurile importante dincolo de Revelion. In 2012 voi fi fericita. Dupa Anul Nou ma voi apuca de sport. La anul o sa imi dau demisia. Din ianuarie imi voi schimba stilul de viata. Impingem cu voluptate toate grijile insemnate mai incolo, rezervandu-ne pentru huzurul amanarilor o bucata mai mare de timp decat ne-ar permite legea, angajatorii sau propriul simt de raspundere. Si, totusi, a amana inseamna a muri putin. Viata incepe abia cand trecem la fapte, scuturandu-ne de lenea dulce a sperantei ca solutiile vor veni de la sine, pogorand asupra noastra inainte sa fie prea tarziu. Am facut eu insami asta pret de vreo treizeci de ani. Am inghiontit lucrurile nefacute peste granita dintre ani, fara sa mi se para ca e ceva grav. Asa cum sarcinile din agenda, neindeplinite azi, le trec pe curat, rescriindu-le pe foaia zilei de maine, tot asa am asezat multe, nepermis de multe revelioane intre mine cea care eram si aceea care voiam sa devin. Ma lupt sa ma dezvat de naravul de-a lasa pe maine ce n-am putut face azi fiindca nu m-am straduit indeajuns, asa cum am priceput ca nu pot lasa pe anul viitor ce n-am izbutit anul asta. Drept care imi traiesc cu voluptate sfarsitul de an. Ce mai am de facut intr-o luna? Ohoo, cate se mai pot face! Nu-i asa ca lista cu restante e lunga si incapatoare?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: