Lucian Blaga a fost una dintre cele mai remarcabile figuri culturale ale Romaniei antebelice. Diplomat, poet, traducator, filozof, jurnalist si academician, personalitatea sa polivalenta s-a facut remarcata pe plan international.
Pana la varsta de 4 ani, Blaga a avut afazie, drept pentru care nu a putut articual niciun cuvant. De altfel, tacerea si puterea cuvintelor sunt teme frecvente in opera poetica.
In 1965, cu 5 ani inainte sa se stinga din viata, Mircea Eliade l-a propus pentru Premiul Nobel. Autoriatile vremii nu au agreat, insa, aceasta idee din cauza teoriilor revolutionare ale lui Blaga.
ArdereArd molcom lumanarile de ceara in sfesnice. un talc s-alege sibilin prin umbrele vesnice.
Purtam fara lacrimi o boala in strune si mergem de-a pururi spre soare-apune.
Rani ducem - izvoare - deschise subt haina. Sporim nesfarsirea c-un cantec, c-o taina.
CuvinteCuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit asa de mult sa planga si n-au putut.
DestinAmor fati. Iti saruti destinul - fara sa vrei. Ca un pahar din care trebuie sa bei.
DragosteDraga-mi este dragostea bantuita de sprancene, de sprancene pamantene, lungi, piezis-rasaritene.
DumnezeuPe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
EvaCand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi c-un glas ce rasuna de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi si ceva la ureche incet, nespus de incet, ceva ce nu se spune in scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume cu toate ca asculta si el. Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
Spune-ti parerea!