Poetul roman din Republica Moldova s-a nascut intr-o familie simpla in anul 1935. La 22 de ani isi face debutul editorial cu versuri pentru copii. Trei ani mai tarziu, Grigore Vieru se casatoreste cu cea care i-a fost profesoara de limba romana si latina.
Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular iar textele sale au fost extrem de indragite de catre romanii din Basarabia, reprezentand ecoul unei constiinte nationale.
Ceea ce, neauzit, Din ramuri cade Sunt frunzele noastre. Dar marul? Marul de aur? Ceea ce, indepartat, Suna in cantec Sunt cuvintele noastre. Dar cantecul? Sarbatorile lui? Ceea ce, clar, Spre mare alearga
Sunt izvoarele noastre. Dar marea? Intinsul ei liber? Al cui e cerul, Linistea lui? Cand stelele care cad Sunt stelele noastre, De jale cazand. Sparta zace oglinda Zilelor in care Uluit descopeream Chipul tau fara seaman, Dragostea. Sunt ochii mei si-ai tai Cei care trist acum Spre tacere se-nchid. Tacere Cazand pe tacere se-aude, Iubito!
BarbatDaca esti barbat, nu lacrima, ci sangele sa-ti versi in mijlocul multimii oropsite. Si nu blajina palpaire-a lumanarii, ci fulgerul scaparator sa-l porti in maini. Si-al tau cuvant sa-l inteleaga pe deplin maicuta ta, copiii si truditoarea iarba. Daca esti barbat pe coltul tau de pamant, la marginea Tarii tale, in mijlocul multimii oropsite!
CadereSoarele jos a picat, Soarele, soarele, Ca rochia ta din pat, Soarele, soarele. Cade o frunza din inalt, Frunzele, frunzele, Ca palma mea din parul tau cald, Frunzele, frunzele. Luneca din cer o stea, Stelele, stelele, Ca lacrima pe fata ta, Stelele, stelele.
DimineataMerg eu dimineata, in frunte, Cu spicele albe in brate Ale parului mamei.
Spune-ti parerea!