Nu ai cum sa uiti poeziile de dragoste in care te regasesti intr-un anumit moment al vietii; ele iti coloreaza existenta monotona, dandu-ti un motiv pentru care sa zambesti. Pe langa faptul ca iti dezvolta intelectul, poezia iti da speranta ca povestea ta de iubire nu va avea sfarsit. Intr-adevar sunt si poezii triste care iti amintesc de o dragoste neimpartasita si care s-a pierdut de-a lungul vietii; si acestea au un farmec aparte cata vreme iti gasesti alinarea in versurile lor.
Iti recomandam urmatoarele poezii de dragoste care te vor suprinde prin frumusetea si profunzimea mesajului transmis.
Poezii de dragoste din literatura universalaFoto interior si prima pagina: Carti, Shutterstock
Cantec de maiJohann Wolfgang Goethe
Totul serbeaza Si canta imprejur: Valea-nflorita, Aprinsul azur!
Si tremura orice Frunza pe ram! Stapan pe huceaguri E-al pasarii neam!
Dorul din piept Nu-l stavilesti! Sa vezi! Sa auzi! Acum sa traiesti!
Iubire! viata Iti este draga; Tu ai creat Lumea intreaga!
Tu darui – frunza Batrinului nuc; Lanului – aur, Ramului – suc.
Vino la mine Chip ingeresc! O, cum ma iubesti! Cum te iubesc!
Cind lacramioara Rasare-n desis, Si pasarea – cerul Il ia pieptis!
Doar dragostea ta Imi trebuie mie, Ea-mi daruie viata Si bucurie!
Exista in toate Un dor de-a trai - Fi-vei ferice De ma vei iubi!
(trad. Nicolae Dabija)
Spune-mi cevaAdam Asnyk
Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele Tanjesc de-o vecie. Oricare din ele, Dulce-nfioara inima mea. Spune-mi ceva …
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie, Straniu, vorbele tale leagana-adie. Ca si o floare, vorbele tale m-ar mangaia. Spune-mi ceva …
Elizabeth Browning
Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire. Adanc si larg si-nalt, atat cat poate Atinge al meu suflet cand strabate Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire. Si te iubesc cu zilnica iubire, In pasnic fel, in zori, pe scapatate - Si slobod, cum te lupti pentru dreptate, Curat, asa cum fugi de lingusire. Si te iubesc cu patima avuta In vechi dureri si cu credinta care Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta. Si te iubesc cu zambet, plans, suflare, Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta Te voi iubi in moarte si mai tare.
Foto: Cuplu, Shutterstock
Unei doamneGeorge Gordon Byron
O, daca Soarta ne unea, Cum imi jurasesi, mi se pare, N-as mai fi fost, in pacea mea, De-atatea nebunii în stare!
De vina tu esti, deci, desi Certat sunt eu, pentru pacate, De cei ce n-au de unde sti Ca tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca si al tau, curat Pe-atuncea sufletul, de-aceea Putea curma orice pacat. - Azi, altuia ii esti femeia!
As fi in stare sa-i zdrobesc Si linistea si fericirea, Dar pentru ca te mai iubesc, Nu-l pot uri - asa mi-e firea!
De cand plecat-ai, in zadar Imi caut tihna, chip de inger! Tot ce gaseam la tine, doar La multe caut azi, si sanger!
Adio, deci, nu te regret, Nadejdea-n ajutor nu-mi vine; Mandria insa-ncet, incet, M-o face sa te-alung din mine! (…)
Azi, caut alte bucurii: In cate o ceata zgomotoasa (Pe ganduri, as innebuni!) Incerc sa uit tot ce m-apasa.
Dar chiar asa, cate un gand Se mai strecoara prin betie, - Si diavolii m-ar plange - afland Ca te-am pierdut pentru vecie!
Citeste si Cele mai minunate 3 poezii de iubire
Filosofia dragosteide Percy Bysshe Shelley
Trec izvoarele în rauri, Raurile curg spre mare. Nevazute, limpezi brauri Leaga boarea de-alta boare.
Nu-i nimic stingher in Fire. Toate tind sa se imbine Intr-o tainica iubire - De ce nu si eu cu tine?
Muntii-astern pe cer saruturi Val pe val se-mbratiseaza. Care-i floarea fara fluturi? Am fugi de ea, cu groaza.
Soarele in brate strange Globul. Luna-n mari se scalda. Ce-ar fi viata mea? – s-ar frange Fara sarutarea-ti calda.
Spune-ti parerea!