30+ Poezii și versuri de dragoste pe care merită să le citești

De la cuvintele pline de pasiune și dor până la acele momente de liniște interioară, când iubirea devine aproape o stare de grație, poezia de dragoste explorează toate fațetele acestui sentiment universal, invitându-ne să călătorim prin lumile inimilor care bat la unison sau care tânjesc una după cealaltă.

Romantismul, născut din nevoia de a celebra emoțiile și frumusețea naturală a sentimentelor umane, și-a lăsat amprenta de neșters în literatură, dând naștere unor creații de o sensibilitate unică. Poeții, acești visători înzestrați cu puterea de a transforma iubirea în cuvinte, au capturat în versuri esența legăturii dintre două suflete, revelând-o într-o lumină caldă și diafană. Fie că vorbim despre iubirea idealizată, pură și inocentă, sau despre pasiunea arzătoare care mistuie totul în calea ei, poeziile de dragoste ne poartă într-o lume a viselor și trăirilor intense. Ele au puterea de a ne transporta înapoi în acele momente unice din viața fiecăreia dintre noi, când inima bătea mai repede, iar fiecare cuvânt rostit avea greutatea unui univers întreg.

În paginile următoare, vă invit să descoperiți o colecție de poezii care celebrează dragostea în toate formele sale: de la dragostea neîmpărtășită, cu durerea sa dulce-amăruie, până la bucuria întâlnirii sufletului pereche. Această colecție este o incursiune în profunzimea inimii umane, un loc unde fiecare sentiment capătă viață prin forța cuvântului poetic. Luați o pauză din rutina zilnică și permiteți-vă să fiți copleșite de frumusețea acestor creații – ele vor trezi în voi amintiri, vise și speranțe, căci iubirea, în esența sa, rămâne o poveste nemuritoare.

Poezii de dragoste scurte

„Vreau să pictez cerul cu sărutările tale,

Vreau să-ți dăruiesc stelele cu lumina lor.

Vreau să-ți alint parul, ochii și gura

Și-apoi să te fac femeia mea.

Vreau să caut în trupul tău eterna tinerețe,

Vreau să-ți alung teama de a iubi și visă.

Vreau să-ți alung nopțile urate

Să poți doar să iubeșți și să zâmbeșți.

Vreau să pictez pământul cu iubirea noastră,

Vreau să caut în mintea ta dragostea profundă,

Vreau să-ți intru în suflet și să te fac a mea pe veci

Fete aș mai putea afla, dar că tine nu e niciuna.”

„Ea stă plictisită și foarte frumoasă

părul ei negru este supărat

mâna ei luminoasă demult m-a uitat,

demult s-a uitat și pe sine

cum atârnă pe ceafă scaunului.

Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului.

Îi arăt dintîi din gură,

dar ea știe că eu nu râd,

dulcea luminii făptură mie,

pe mine mă înfățișează pe când

ea stă plictisită și foarte frumoasă

și eu numai pentru ea

trăiesc în lumea fioroasă

de sub ceresc.”

„Și vine toamna iar’

că dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustăm

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brândușele ardorii

să înflorească iar’ în noi

și-n toamna aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi —

nu știm, dar suntem doi.” (Lucian Blaga)

„Frumoaso,

Ți-s ochii așa de negri încât seara

Când stau culcat cu capu-n poala ta

Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul

Din care tainic curge noaptea peste văi,

Și peste munți și peste șesuri

Acoperind pământul

C-o mare de întuneric.

Așa-s de negri ochii tai,

lumina mea.” (Lucian Blaga)

„ Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi

şi ţi-aş săruta talpa piciorului,

nu-i aşa că ai şchiopăta puţîn, după aceea,

de teamă să nu-mi striveşți sărutul?… ”(Nichita Stănescu)

„N-ai să vii şi n-ai să morţi

N-ai să şapte între sorţi

N-ai să iarnă, primăvară

N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru

din al ochiului meu vast

meteor ai fost şi astru

şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi

surzi şi ciungi de un cuvânt.

Soarbe-mă de poţi să sorbi

„S” e rece azi din sunt.” (Nichita Stănescu)

„Dar dacă,

Tu o să vii,

O să rămâi,

Și o să-ți placă?

Dacă la mine

E exact,

Cum ți-ai dorit să fie viața ta,

Cândva,

Odată.

Când dragostea e liberă,

Neprogramată.

Dacă la mine totu-i gratuit,

Și garantez în scris,

Că nu există, la sfârșit,

Notă de plată.

Dacă?... ”(Zina Zen)

„Când spun că te iubesc

Nu e despre iubire.

E despre cum nu știu, nu pot și nici nu vreau

Să mai respir

Fără tine.

Poți să rămâi „acolo”,

„Aici” să nu exișți,

Și poți să uiți că știi cum sunt.

... Sau poți mâine să rișți.

Sunt două lumi nebune,

În prag de intersectare,

Așa e când doi oameni că noi rămân fără de aer.” (Zina Zen)

„Mi-au spus că soarele e o planetă

Și nu-i nimic acolo de aflat,

E doar o stea cu o lumină incompletă

Ce lasă ziua umbre pe asfalt.

Mi-au spus să trec cu bine de examen,

Că pe parcurs o să-nțeleg „de ce” și „cum”.

Mi-au spus să nu cred în poveșți,

Dar nici în oameni.

Tot ce îngheață se dezgheață;

Tot ce arde face fum.

Mi-au spus să stau departe de răspunsuri,

Că totu-i ori sfârșit, ori început.

C-ajungi pe minus din prea multe plusuri,

Iar dragostea e dragoste, nimic mai mult.”

„Ştiu că dacă nu te-aş iubi, m-aş ofili.

Dacă nu m-ai iubi, aproape-aş muri.

Ne-am zidit într-un granit de iubire,

Unde-am ascuns a noastră fericire...” (Viorel Vintilă)

„Eu dacă n-aş iubi, m-aş ofili!

Şi fără iubire simt că aş muri!

Iubiţi iubirea, să fiţi iubiţi!

Nu vă ofiliţi... trăiţi!” (Diodor Firulescu)

„Că vântul hoinar

hălăduind

printre doruri și vise

e iubirea,

nu o vezi,

o simţi doar

mângâindu-ţi sufletul.” (Ioan Mărginean)

„Când ai apărut, n-am reuşit

să te păstrez! Te-ai topit

odată cu iarna...

Ce repede

se-nvârteşte pământul

când iubeşți!” (Ioana Voicilă Dobre)

„Dacă eu nu iubesc,

Dacă tu nu iubeşți,

Dacă noi nu iubim,

Prin sufletul nostru,

Cine vă mai călători?” (Costel Avrămescu)

„Vreau doar să te-ntreb ceva,

Când nu sunt ți-e dor de mine?!

Când nu eșți simt lumea mea...

Se destramă fără tine.

Vreau doar să îți spun atât

Din privirea mea firavă

De te pierd doar un minut.

Parcă-n suflet am otravă!

Vreau să-ți spun câte în stele

Vorbe dulci precum e mierea,

Fiindcă tu din toate cele...

Mă iubeșți și-mi stingi durerea!” (Florin Dumitru)

„Când ai să-mi ieși în cale iar

Să nu-mi spui nici o vorbă, doar

să te apropii-ncet, tăcut să regăsim într-un sărut

Trecutul-ntreg, îmbrățișați

uitând de noi, de toți uitați

și să rămânem astfel, duși

că în "Sărutul" lui Brâncuși... ”(Romeo Morari)

„Lasă-mă să fiu eu steaua ta,

în drumul tău, să îţi luminez viață, să îţi veghez paşîi,

să te învălui cu toată dragostea mea şi să

te conduc într-o lume plină de iubire.

Lasă-mă să te iubesc, să te alint,

să fiu alături de tine atunci când ai nevoie,

vreau să îţi arăt cât de mult însemni pentru mine.

Te sărut dulce, iubitul meu!” (Anonim)

Poezii de dragoste din literatura universală

Cântec de mai - Johann Wolfgang Goethe

„Totul serbează

Și canta împrejur:

Valea-nflorita,

Aprinsul azur!

Și tremura orice

Frunza pe râm!

Stăpân pe huceaguri

E-al pasării neam!

Dorul din piept

Nu-l stăvilești!

Să vezi! Să auzi!

Acum să trăiești!

Iubire! viață

Iți este draga;

Tu ai creat

Lumea întreagă!

Tu dărui – frunza

Batrinului nuc;

Lanului – aur,

Ramului – suc.

Vino la mine

Chip îngeresc!

O, cum mă iubești!

Cum te iubesc!

Cînd lacramioara

Rasare-n desiș,

Și pasărea – cerul

Îl ia pieptiș!

Doar dragostea ta

Îmi trebuie mie,

Ea-mi dăruie viață

Și bucurie!

Exista în toate

Un dor de-a trai -

Fi-vei ferice

De mă vei iubi!

(trad. Nicolae Dabija)

Spune-mi ceva de Adam Asnyk

Spune-mi ceva, după vorbele-acele

Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,

Dulce-nfioara inima mea.

Spune-mi ceva …

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,

Straniu, vorbele tale leagănă-adie.

Că și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.

Spune-mi ceva …”

Sonetul XLIII - Elizabeth Browning

„Cum te iubesc? Să-ncerc o-nsiruire.

Adânc și larg și-nalt, atât cât poate

Atinge al meu suflet când străbate

Spre gratie, spre tot, spre nesfârșire.

Și te iubesc cu zilnica iubire,

În pasnic fel, în zori, pe scăpătate -

Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,

Curat, așa cum fugi de lingușire.

Și te iubesc cu patima avuta

În vechi dureri și cu credință care

Părea, cu sfinti copilărești, pierduta.

Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,

Cu viață mea! - și Domnul de-mi ajuta

Te voi iubi în moarte și mai tare.”

Unei doamne - George Gordon Byron

„O, dacă Soarta ne unea,

Cum îmi juraseși, mi se pare,

N-aș mai fi fost, în pacea mea,

De-atâtea nebunii în stare!

De vina tu ești, deci, desi

Certat sunt eu, pentru păcate,

De cei ce n-au de unde ști

Că tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, că și al tău, curat

Pe-atuncea sufletul, de-aceea

Putea curma orice păcat. -

Azi, altuia îi ești femeia!

Aș fi în stare să-i zdrobesc

Și liniștea și fericirea,

Dar pentru că te mai iubesc,

Nu-l pot uri - așa mi-e firea!

De când plecat-ai, în zadar

Îmi caut tihna, chip de înger!

Tot ce găseam la tine, doar

La multe caut azi, și sanger!

Adio, deci, nu te regret,

Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;

Mândria însă-ncet, încet,

M-o face să te-alung din mine!

(…)

Azi, caut alte bucurii:

În cate o ceata zgomotoasa

(Pe gânduri, aș înnebuni!)

Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar așa, cate un gând

Se mai strecoară prin beție, -

Și diavolii m-ar plânge - aflând

Că te-am pierdut pentru vecie!”

Filosofia dragostei - Percy Bysshe Shelley

„Trec izvoarele în râuri,

Râurile curg spre mare.

Nevăzute, limpezi brâuri

Leagă boarea de-alta boare.

Nu-i nimic stingher în Fire.

Toate tind să se îmbine

Într-o tainica iubire -

De ce nu și eu cu tine?

Munții-aștern pe cer săruturi

Val pe val se-mbratiseaza.

Care-i floarea fără fluturi?

Am fugi de ea, cu groaza.

Soarele în brațe strânge

Globul. Luna-n mari se scalda.

Ce-ar fi viață mea? – s-ar frânge

Fără sărutarea-ți caldă.”

Cele mai frumoase poezii și versuri de dragoste pentru ea și pentru el

Poezii de dragoste pentru el

Poem

„Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi

și ți-aș sărută talpa piciorului,

nu-i așa că ai schiopăta puțin, după aceea,

de teama să nu-mi strivești sărutul?”

Cuplu de Ana Blandiana

„Unii te văd numai pe tine,

Alțîi mă văd numai pe mine,

Ne suprapunem atât de perfect

Încât nimeni nu ne poate zări deodată

Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuți amândoi.

Tu vezi numai luna,

Eu văd numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stăm spate în spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sângele duce zvonuri

De la o inimă la alta.

Cum eșți?

Dacă ridic brațul

Și-l întind mult înapoi,

Îți descopăr clavicula dulce

Și, urcând, degetele îți ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc și-mi strivesc

Până la sânge gura.

Cum suntem?

Avem patru brațe să ne apărăm,

Dar eu pot să lovesc numai dușmanul

din fața mea

Și tu numai dușmanul din fața ta,

Avem patru picioare să alergăm,

Dar tu poți fugi numai în partea ta

Și eu numai în cealaltă parte.

Orice pas este o luptă pe viață și pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodată sau unul vă purta,

Încă o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Și molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu vă muri întreg

Și vă purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiată de vecie,

Cât o cocoașă,

Cât un neg…

Oh, numai noi cunoaștem dorul

De-a ne putea privi în ochi

Și-a înțelege astfel totul,

Dar stăm spate în spate,

Crescuți că două crengi

Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru o singură privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls

Însângerat, înfrigurat,

Al celuilalt.”

De dragoste

„Ea sta plictisita și foarte frumoasa

părul ei negru este supărat

mâna ei luminoasa

demult m-a uitat, –

demult s-a uitat și pe sine

cum atîrna pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine

și scrisnesc în crugul anului.

Îi arat dinții din gura,

dar ea știe că eu nu rid,

dulcea luminii făptură

mie, pe mine mă înfățișează pe când

ea sta plictisita și foarte frumoasa

și eu numai pentru ea trăiesc

în lumea fioroasa

de sub ceresc.”

Ce e amorul? De Mihai Eminescu

„Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Și tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea

El sufletul ți-l leagă,

Încât să n-o mai poți uita

Viață ta întreagă.

Dispar și ceruri și pământ

Și pieptul tău se bate,

Și totu-atârnă de-un cuvânt

Șoptit pe jumătate.

Te urmărește săptămâni

Un pas făcut alene,

O dulce strângere de mâini,

Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători

Că soarele și luna,

Și peste zi de-atâtea ori

Și noaptea totdeauna.

Căci scris a fost că viață ta

De doru-i să nu-ncapa,

Căci te-a cuprins asemenea

Lianelor din apa.”

Dorință de Mihai Eminescu

„Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Și în brațele-mi întinse

Să alergi, pe piept să-mi cazi,

Să-ți desprind din creștet valul,

Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar în par înfiorate

Or să-ți cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat încet s-o culci,

Lașând prada gurii mele

Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,

Îngână-ne-vor c-un cant

Singuratece izvoare,

Blândă batere de vânt;

Adormind de armonia

Codrului bătut de gânduri,

Flori de tei deasupra noastră”

Poezii de dragoste pentru ea

Către…de Mihail Lermontov

„O clipă am fost împreună.

Alaturi vecia-i nimic;

Simțirile toate, într-una,

Le-am ars în sărutul unic.

Mă iartă! Fu scurta iubirea,

Dar tu să regreți n-are rost:

Ce grea ne-a părut despărțirea!

Mai grea întâlnirea-ar fi fost.”

Îți port inima cu mine de E.E. Cummings

„Îți port inima cu mine (o port în inima mea)

Nu rămân niciodată fară ea (oriunde merg mergi și tu, draga mea;

Și orice e făcut doar de mine e fapta ta, drăguță mea)

Nu mă tem de soarta (căci tu-mi ești soarta, dulcea mea)”

Visul în odaie de Adrian Pintea

„Pasul meu e mai sigur de când

Umbli tu-n locul meu pe pământ.

A plouat pe mare cu flori din rai

Am tresărit. Am plâns. Tu dormeai…”

Mi-am pus iubirea de Elena Văcărescu

„În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus:

Privire, voce, inimi, sărutare.

Dar tu-mi surâzi și când eu vin, te-ai dus;

Dulceață de-a iubi, înșelătoare.

Ecou de romanță de George Bacovia

S-a dus albastrul cer senin

Și primăvara s-a sfârșit –

Te-am așteptat în lung suspin,

Tu, n-ai venit!

Și vara, și nopțile ei,

S-a dus, și campu-i vestejit –

Te-am așteptat pe lângă tei,

Tu, n-ai venit!”

Mi-e dor de-un vis… de St. O. Iosif

„Mi-e dor de-un vis așa curat

Și alb că albul de hermina,

Să rad că florile-n lumina,

Să uit că ros e de vermina

Copacul vieții scuturat…

Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Și iar visez că sunt cu tine…

Și-atât de bine și senin e

Când visul vine să m-aline

Cu dulci și line mângâieri!... ”

Absenta de Pablo Neruda

„Dragostea mea,

ne-am întâlnit

însetoșați

și ne-am băut țoață apa

și tot sângele;

ne-am întâlnit înfometați

și ne-am muscat

așa cum musca focul,

lăsându-ne unul pe altul răniți.

De ce nu-mi vii? de Mihai Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aşează bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,

Să te privesc cu mult nesaţ,

Să razim dulce capul meu

De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin văi şi lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scântei...

Dar, oricât ele sunt de sus,

Că tine nu-s, că tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu

Viaţa sufletului meu,

Mai mândră decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Şi lanurile sunt pustii...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”

Poezii și versuri de dragoste celebre

Anatomie de Nina Casian

„Coastele mele ascund

o inima sumbra.

Ramai în aur rotund.

Nu intra în umbra.

Nu deveni apropaele

unei zone funebre.

Ramai pe clapele

dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,

acolo, ramai,

pe suprafață strălucitoare

a mângâierii dintâi.”

Vezi mai multe poezii de dragoste de la Nina Cassian.

Barbari de Marin Sorescu

„Norii mă apasă cu umbra lor,

De evenimente grele

Și importante

Am făcut bătături.

Și cu toate că-mi suport

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit,

Câteodată mă pomenesc urlând:

Circulați numai pe partea carosabila

A sufletului meu,

Barbarilor!”

Vezi mai multe poezii de dragoste de la Marin Sorescu.

Basm

„Cu roșii fanare, galbene, verzi

Trec noaptea strigoii prin lanuri de grau

Și căinii în lanuri în noapte tot băț -

Strigoii la crâșmă în pod au intrat,

Și podul se vede bizar luminat

De roșii fanare, galbene, verzi.

Strigoii, din pod, își iau înapoi,

Lașate din viață, demult, amanete...

Așa spune basmul ce azi l-am uitat

Că noaptea, la crâșmă, apar siluete

Cu roșii fanare, galbene, verzi.

Dar când despre ziua cocosu-a cântat,

Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,

Și-n hau, peste lanuri, strigoii se pierd

Roșii, galbeni și verzi.”

Vezi mai multe poezii de dragoste de la George Bacovia

Grai

„Ce grai în sânge am închis?

Vino să ședem subt pom,

unde ceasul fară vina

cu șarpele se joaca-n doi.

Tu ești om, eu sunt om.

Ce grea e pentru noi

osândă de a sta-n lumina!”

Vezi mai multe poezii de dragoste de la Lucian Blaga

Dragoste

„M-a omorât femeia cu dragostea-i nebuna

Luați-mă de-aicea și mă-ngropati oriunde,

Căci nu vă fi cumplita nici unde o furtuna

Nici lava că aceasta cândva să mă inunde.”

Vezi mai multe poezii de dragoste de la Mihai Benciuc.

---