Hotii de frumusete

Acum cateva mii de ani, a avut loc unul dintre cele mai lungi si sangeroase razboaie din istorie: razboiul troian. In urma acestui razboi care a durat multi ani, cetatea infloritoare a Troiei a fost distrusa. Sa reamintesc faptul ca motivul declansarii razboiului a fost acela ca Paris a luat-o pe Elena, o frumoasa grecoaica care era predestinata de catre familia ei unui nobil grec, si a dus-o in Troia. Legenda spune ca el a fost pus sa aleaga dintre Afrodita, zeita frumusetii, Atena, zeita intelepciunii si totusi a ales-o pe Elena, o muritoare foarte frumoasa. Si din acest motiv, grecii au mobilizat armatele pentru a cuceri Troia. Asupra a ceea ce s-a intamplat ulterior nu mai starui. Nici asupra motivelor pentru care Paris a ales-o pe Elena, desi nu intamplator a ales-o pe ea in detrimentul unor zeite. Iar Elena a ales sa-l urmeze pe Paris, fiind convinsa ca este alesul inimii ei si cel care o poate elibera de destinul impus de catre familia ei. Titlul acestui articol este inspirat de cartea omonima a lui Pascal Bruckner, o metafora dusa la extrem a acestei dinamici intre masculin si feminin: un barbat de o inteligenta perversa, impreuna cu o femeie trecuta de prima tinerete seduc tinere fete frumoase, le rapesc si le inchid intr-un spatiu intunecos, unde nu pot vedea lumina zilei si nu pot fi privite de catre nimeni. Astfel incat este spulberata insasi ratiunea existentei frumusetii: privirea care s-o vada si sa o admire. Si dupa multi ani de izolare, frumusetea dispare cu timpul, nemaiavand cu ce sa fie hranita. Aparent aceasta poate fi considera doar un sadism barbar, daca s-ar intampla intocmai in realitate. Insa privind in mod simbolic, metafora cred ca vorbeste de o anumit mecanism care se petrece in psihicul masculin, pe de-o parte, la un nivel foarte putin constientizat, si anume fascinatia pe care frumusetea feminina o exercita asupra barbatilor si tendinta acestora de a avea posesiune asupra acestei frumuseti. Dusa la extrem, aceasta dorinta este exprimata simbolic de cartea lui Bruckner. Pe de alta parte, femeile sunt seduse de inteligenta si versatilitatea barbatilor, iar datorita admiratiei starnite de frumusetea lor, se considera valorizate si poate iubite. Este un joc de putere aici, iar daca simplificam in termeni pragmatici, putem spune ca femeile ofera frumusetea lor in schimbul inteligentei si capacitatii barbatilor de a le oferi siguranta. Iar cel care se lasa mai mult fascinat de celalalt, pierde (asta este la modul simplificat). Pentru a ilustra mai bine acest mecanism pe care l-am simplificat in mod voit, este necesar sa apelez la unul dintre marii psihologi, Carl Gustav Jung. El vorbeste de existenta in psihicul masculin a unei laturi feminine inconstiente, pe care o numeste "anima", iar corespondent in psihicul feminin, de existenta unei laturi masculine inconstiente, numita "animus". Nu voi apela la terminologia specifica lui Jung in incercarea de a descrie cat mai inteligibil aceste instante din psihicul uman. Pentru cei interesati sa aprofundeze aceasta tematica, recomand cu caldura cartile scrise de Jung si traduse in mare parte in limba romana. Incerc sa rezum spunand ca in psihicul masculin exista o latura feminina de care barbatul devine constient intr-o masura mai mica sau mai mare, in functie de predispozitia sa nativa si de experientele de viata cu femeile, din care a fost capabil sa invete. In mod similar se intampla in cazul femeilor, care pot integra sau nu in constiinta latura lor masculina. Va veti intreba probabil la ce foloseste acest demers psihic, mai ales intr-o lume pragmatica in care accentul se pune pe lucruri practice si palpabile. Din ceea ce am inteles eu de la Jung, sensul acestei integrari este tendinta fiintei umane de a atinge completitudinea psihica. Iar daca vorbim in mod pragmatic, cu cat un barbat sau o femeie stapaneste mai mult in mod constient aceasta latura complementara, cu atat mai mult va avea capacitatea de a relationa mai bine cu persoanele de sex opus in situatiile de viata concrete. Si in mod reciproc, experienta mai bogata de viata in relatie cu sexul opus va creea un potential mai mare de evolutie catre fiinta psihica completa. Voi starui mai mult asupra "animei", latura feminina inconstienta a barbatului. Pentru a usura intelegerea acesteia Jung vorbeste de existenta a 4 niveluri ale animei, fiecare redata printr-un prototip universal de femeie: 1. Eva -nivelul natural, instinctual, senzorial al animei; 2. Elena -nivelul estetic, legat de forma, frumos; 3. Fecioara Maria -nivelul puritatii sufletului, legat de latura afectiva a spiritualitatii; 4. Atena -nivelul intelepciunii, completitudinea spirituala a feminitatii. Cu cat un barbat intregreaza in constiinta mai mult un nivel al animei, femeile cu care relationeaza la acest nivel nu mai exercita o fascinatie atat de mare asupra sa, iar nivelul superior al animei devine mai accesibil constiintei. Ilustrez cu un exemplu in extrema de jos a animei: un barbat care nu a integrat suficient nivelul 1 al animei ( Eva ), va fi dominat si fascinat de latura sexuala a femeilor in viata lui si nu va putea evolua la un nivel superior de relationare cu femeile, corespunzator nivelului 2 al animei ( Elena ). Si acum revin la tema initiala, pentru ca am ajuns din nou la Elena, unul dintre personajele implicate in razboiul troian si care, conform descrierii lui Jung, are de-a face cu metafora prezenta in cartea lui P. Bruckner,"Hotii de frumusete". Frumusetea feminina este un lucru care a fascinat omenirea de-a lungul timpului, de la oameni simpli la mari pictori, sculptori, dramaturgi, compozitori, lucru evidentiat cu usurinta de numeroasele opere de arta dedicate acestei teme. Frumusetea starneste admiratia celui care priveste, uneori pana la fascinatie, a incitat dispute aprinse asupra criteriilor pe baza carora poate fi evaluata si apreciata, incepand cu vechii greci si pana astazi. Nu voi starui asupra evolutiei in istorie a acestei tematici. Intrebarea pe care o lansez este: ce se intampla astazi in ceea ce priveste frumusetea feminina? Stim ca suntem de cateva zeci de ani in epoca 90-60-90, al carei inceput coincide cu dezvoltarea mass-mediei vizuale, in special televiziune, iar in ultimii ani si a Internetului. De aceea nu intamplator parcurgem un fenomen de globalizare a acestui ideal de frumusete feminina, care provoaca si victime colaterale tocmai in randul femeilor care nu au fost inzestrate de la natura sau nu sunt predispuse sa se incadreze in aceste idealuri si recurg la cure de slabire care le pot afecta uneori sanatatea. Ce se intampla cu barbatii care privesc, unii se holbeaza sau intorc capul pe strada? Se spune ca frumusetea sta in ochii celui care priveste si ma intreb in ce masura este aceasta afirmatie valabila. Poate ca este valabila intr-un context mai larg, in care frumusetea nu se refera doar la partea fizica, vizibila. Dar cati dintre barbati oare ar rezista ispitei unei femei frumoase care ii acorda interes si in ce masura o poate face? Nu intentionez sa fac o statistica, insa e evident ca destul de putini. Altfel de ce ar acorda femeile atata importanta modului cum arata, cum se aranjeaza. Revenind la metafora lui Bruckner, femeile sunt constiente in mare masura ca sunt apreciate in functie de modul cum arata si cauta sa valorifice cat mai mult acest lucru. Foarte corect. Insa datorita contextului actual in care se pune mult accent pe latura vizuala, tendinta este de a lucra cat mai mult la aparenta, la corp, la "ambalaj" (in termeni comerciali), si mai putin in esenta, la ceea ce este mai putin vizibil in imediat. De partea cealalta, barbatul este bombardat cu stimuli vizuali si apreciaza frumosul tot mai mult in aparenta, mai mult in "coaja" decat in "miez". Din punct de vedere psihic al relatiei femininului cu masculinul, se poate vorbi de o deplasare a centrului de greutate inspre admiratia frumusetii (ce tine mai mult de aparenta), mai degraba decat iubirea de frumos (ce tine mai mult de esenta). Cu referire la "anima" lui Jung, putem spune ca traim o perioada in care frumusetea feminina exercita o fascinatie puternica si datorita faptului ca putini barbati pot avea o relatie profunda cu frumosul feminin astfel incat sa poata integra in constiinta acest aspect si sa poata evolua mai departe. Nimic rau in asta. Este doar un exercitiu de constientizare pe care l-am propus, in primul rand mie insumi. Datorita complexitatii acestei teme, articolul de fata este mai mult o provocare si schiteaza in linii mari ceea ce poate fi dezbatut probabil intr-o carte. In incheiere apelez la cateva versuri a caror frumusete m-a miscat : "O irealitate ni se-mbie, Un milostiv miraj ne-atinge fata, Facand trairea cu putinta, In timp ce ne suspenda viata." ( Emily Dickinson) Autor: Beches Viorel, psihoterapeut Sursa: psiholife.ro

---