George Tarnea s-a nascut din dragostea basarabeanului Grigore Tarnea cu olteanca Maria Tarnea Isarescu in 1945. Poetul de origine din judetul Valcea a fost numit in numeroase randuri poetul iubirii, pentru versurile sale delicate si profund romantice, nu ca incadrare savanta in curentul literar, ci ca stare de spirit. In 1964 si-a facut debutul in literatura iar in 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. Poetul George Tarnea s-a stins din viata pe 2 mai 2003 la Bucuresti.
AbsentaPrin absenta ta din gand, Drumu-ntorcerii spre locul Unde m-am luat cu jocul Si ne-am contopit plangand.
AmintirePrea aproape starea mea, Prea departe amintirea Petrecuta cu privirea, Pana a cazut o stea...
CuvinteCuvintele isi pierd caldura Intr-un sarut de protocol Si tot mai vinovate pasari Dau esafoadelor ocol.
DisperarePrea departe trupul tau, Prea aproape disperarea Ca nu pot vorbi cu marea, Sa-ntelegi cat mi-e de rau...
DorPe toti la fel, nu poti sa-i multumesti, Ramane doar sa rabzi si sa-l iubesti Numai pe unul singur intru toti, Asa cum inca nici nu sti ca poti, Asa cum inca nici nu poti sa sti, Impodobindu-ti noptile pustii Cu numai dorul tau de carnea sa, Fara prea mult, pe-atunci, a-ti mai pasa Daca de-atatea ganduri, pana-n zori, Se va-ntampla, iubindu-l, sa si mori.
ExistentaPoporul meu contemplativ A fost belit in mod festiv. Sa stie chiar de la-nceput Pe mana cui a incaput Si sa n-astepte ani mai buni De la marmita cu minuni. Ca el, oricum, din post in post, E invatat s-o duca prost Si harazit sa fie trist... M-apuca plansul, deci exist!
FrumosE frumos, e prea frumos la tine-n suflet E tarziu, e prea tarziu la mine-n gand Impartasim, impartasim aceeasi taina Dar nu se stie, nu se stie pana cand.
Spune-ti parerea!