Paul-Marie Verlaine s-a nascut pe 30 martie 1844 in Franta si a fost unul dintre cei mai mari reprezentanti ai genului liric francez de la sfarsitul secolului al XIX. In acelasi timp, Verlaine este unul dintre cei mai apreciati poeti simbolisti.

Caracteristic acestui curent literar este dramatismul viziunilor asupra societati,, melancolia emotiilor precum si analizarea variatelor starilor sufletesti proiectate pe un fundal mohorat, crepuscular, uneori decadent, trasaturi care se reflecta complet in poeziile lui Verlaine.

Poetul s-a stins din viata pe 8 ianuarie 1896 dupa ca, n ultimii ani ai vietii a trait in spitale, carciumi si mahala, consumand droguri si alcool.

Amanta

Mai blanda, tot mai blanda, ci mai blanda-mi fii! Iubirea mea, umbreste-ti febra luxurianta. Chiar si-n taria patimii, vezi, orice-amanta, Ca si o sora, pacea afla-a dobandi.

Brate

Tine-ti bratele in cruce, Ochii-nchisi pe jumatate Si din inima ti-alunga Orice dor intr-insa bate. Sa ne-adoarma ca intr-un leagan Adierile usoare.

Cantec

O, dulce murmur de ploaie Pe acoperise si-n zare! In inima ce se indoaie, O, cantecul, murmur de ploaie!

Dragoste

Linistiti in adumbrirea Ce din ramuri se desface Dragostea sa ne-o patrundem De-o asa adanca pace.

Enigma

Caci ea ma intelege si straveziu: in fine Mi-e sufletul enigma de ea doar dezlegata Si fruntea mea inalta si-adesea brobonata Doar ea mi-o racoreste, cand plange langa mine.

Femeie

E trist din cale-afara... Chiar tu, asa-i, femeie? Ramai pierduta parca, desi firea-ti usoara Se bucura de-un flutur de purpura ce zboara Prin pulberea de marmor purtata pe alee...

Fiinta

Somn negru s-a intins Pe-ntreaga-mi fiinta, Orice vis s-a stins. Dormi, orice dorinta! Nimic nu mai vreau Nu mai stiu ce este Nici bine, nici rau.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: