Prostitutia sacra

Cati dintre exponentii societatii actuale evita sa-si exprime deschis parerea despre statutul ingrat al prostituatelor redirectionand aceasta problema spre sfera subiectelor tabu? Majoritatea. Sa vedem daca este normal!

Chiar daca in prezent prostitutia este sinonima cu un soi de violare a personalitatii sexuale a celei care o practica, in Antichitate conceptul de prostituata era curatit de orice conotatie negativa dobandind o semnificatie speciala.

Un deosebit respect pentru prostitutie il aveau indienii, in al caror poem „Kama Kama” se intalnesc reflectii despre femeia casta pusa in inferioritate de prostituata, din punct de vedere sexual dar si social.

In societatea antica practicarea amorului nu avea nimic respingator in ea aflandu-se pe pozitie de egalitate cu orice alta meserie. Denumirea propriu-zisa de „prostituata sacra” a fost preluata de la greci, mai exact din ritualurile de prostitutie sacra din temple. Fetele pure deveneau preotese ale zeitei Afrodita (zeita greaca a frumusetii si dragostei) sau Venus (varianta romana a Afroditei), uneori chiar si ale Atenei, populand lupanarele sacre si transformandu-se in curtezane cunoscute si stimate. Izvoarele istorice ne indica faptul ca aceste prostituate proveneau din familii de conditie buna, iar heitarele, preotesele Atenei, erau chiar descendente ale familiilor nobile. In legatura cu modul lor de viata, prostituatele ateniene duceau o existenta bogata, indestulata, dovada ca erau platite in mod corespunzator pentru serviciile erotice oferite. Duceau o viata linistita, protejata de cutumele antice si dirijandu-si meseria in functie de pricepere si de gusturile oscilante ale epocii.

Denumirea de „prostituata sacra” nu este o contradictie in termeni intrucat etimologia ambelor cuvinte ne conduce spre concluzia ca discrepanta de semnificatie dintre „prostituata” si „preoteasa” este una recenta. Prostituata sacra este de fapt o femeie care printr-un proces ritualic si psihologic a ajuns sa-si descopere latura spirituala a sexualitatii, propriul erotism. Aceasta foloseste sexul pe post de iluminare si pentru a ajunge la divinitatea feminina pe care o venereaza.

Traditiile oculte, precum Tantra, care preamaresc prostitutia sfanta incearca sa ne convinga sa experimentam propriul contact cu divinitatea lasandu-ne atrase in valtoarea pasiunii sexuale. Sexualitatea devine sacra cand zeita aflata in fiecare femeie este onorata, gratificata astfel (prin actul sexual). Reminiscente ale acestor idei se mai intalnesc si astazi in dansul evreiesc „hora”, practicat la nunti, numit astfel dupa dansul in cerc al prostituatelor sacre. Astfel de prostituate erau adesea mirese ale zeului, similare calugaritelor actuale care sunt mirese ale lui Christos.

---