Praga, o istorie vie

Praga se desfasoara in fata noastra daca avem rabdare si nu renuntam de la primul semn de paranoia. De ce paranoia?

Pentru ca, de indata ce te-a acaparat arhitectura baroca, dai alaturi peste un stil absolut frivol (lampa cubista din piata Wenceslav); in spatele Bisericii Doamna noastra a zapezilor, in stil gotic, se afla o gadina bonsai, tipic japoneza .

Peste drum ajungeti in tristul, dar bine conservatul Cartier Evreiesc, pe care Hitler hotarase sa-l pastreze asa cum se afla, pentru a aminti de cultura evreiasca decadenta pe care dorea s-o anihileze.

Veti fi usor incurcati in Praga de faptul ca putine denumiri sunt si intr-o limba de circulatie internationala, iar limba ceha nu este tocmai usor de citit sau reprodus. De altfel, s-ar putea sa nimeriti intr-o zona in care sa nu va fie de vreun folos engleza, pentru ca nimeni nu o vorbeste acolo. Mai ales daca sunteti turisti, riscati sa vi se incarce nota de plata, sa vedeti un pret in geam si altul, mult mai mare, pe bon, sa vi se pretinda taxe peste taxe care dubleaza pretul. Cehul va poate si brusca sau repezi, dar la fel de bine va poate invita la casuta de vara, la cules de ciuperci. Fiti circumspecti in magazinele de suveniruri care inunda strazile. Sunt diferente colosale de la un magazin la altul, in privinta pretului, la acelasi produs. Nu va repeziti sa cumparati din primul iesit in cale.

Praga actioneaza ca un drog. Te gasesti intr-un oras atemporal, astilistic, anormal, care iti bulverseaza echilibrul. La inceput. daca reusesti si poti sta mai mult de 2-3 zile, te vei indragosti de oras, il vei intelege incet, incet, il vei descoperi si altfel. Te vei lasa purtat de pavajul strazilor ce amintesc de Evul Mediu, vei zabovi la o bere ceheasca de 0.5 euro, vei savura seara un ceai intr-o ceainarie tip crama, vei descoperi ca Cehia are si vinuri bune si expozitii inedite de produse din intreaga Europa de est, ca Bisericile chiar daca au forme neasteptate favorizeaza reculegerea si introspectia (puteti vizita Manastirea Sf.Agnes). Te vor duca pasii pe podul Carol si pe sub pod, prin cafenelele ce strajuiesc malurile Vltavei.

Astfel, dupa cateva zile in Praga, veti ajunge la conluzia ca gloria lumii e trecatoare doar daca omul nu stie sa faca istoria sa fie vie, daca uita, daca trece nepasator mai departe, daca nu opreste ceva posteritatii din fiecare era care trece.

In Praga istora este vie, merge brat la brat cu tine, vorbindu-ti in ceha. Ai inceput sa o intelegi.

Un articol de Agnes Negrescu

---