Un text de Radu Buzaianu

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

Ma uitam pe calendar, unde pare vara. Ma uitam pe geam, unde nu pare nimic. Si ma uitam pe program, mai e putin si se merge la mare. Si aici am sa ating un subiect sensibil. Nu sunt multi dintre noi barbatii dispusi la destainuiri devoalante. Dar asa, ca ne cunoatem, sa vedeti la ce a putut sa ne duca mintea de-a lungul anilor. Multora dintre voi poate ca li s-a parut ceva in neregula. Ca nu se intampla des sa te trezesti dezbracata printre barbati straini. Dar e si cald, se mai aude si marea, te mai iei cu vorba si mai e ceva. Ceva-ul acesta naturalizeaza cumva lucrurile pana la firesc.

Plajei i se spune beach, dar nu asta conteaza in viata. Important nu e cum se scrie, ci cum se citeste. De ce i se spune asa?

Pentru ca generatiile se schimba. Povestile si ele, sezlongurile au traiectoria lor in istorie. Chiar si oamenii, se mai schimba. Vin altii noi. Ea ramane acolo. Plaja ii iubeste pe toti. Ca in “Autoportret intr-o oglinda sparta”, alui Octavian Paler. In pasajul despre mare, care ramane acolo. “…in teribila ei nepasare. Natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca, macar la mare, nu exista decat prezent”.

Vara sa fie, ca plaja e acolo. Plaja e un concept la care noi, barbatii, lucram de mult. Cu femeile se poate trai, nu zic nu. Dar doar in cadrul unor concepte. Radem, glumim, in incinta. Va intreb asa, dar ramane intre noi. Credeti ca ne-a fost usor sa instalam in istorie ideea asta? Ideea ca daca esti in costum de baie, nu esti in lenjerie intima e un concept asamblat in timp si cu sacrificii. Traim in acest cadru, absolut conceptual, i-am zis pe romaneste, plaja. Suntem inconjurati de femei in lenjerie intima, ba chiar si fara. Si nu despre caldura este vorba. Nu fiti superficiali. Si in birouri e cald. Nu se dezbraca nimeni. Eroul acestui cadru in care ne instalam cu senzatia ca lucrurile sunt in regula se numeste Louis Reard. Din 1942 incoace avem acest concept in care locuim vara, la plaja.

Sigur ca sunt momente in care pare ca ceva e in neregula. Ca totusi, indiferent ce ti se povesteste, esti totusi in chiloti in mijlocul lumii. Femeile au si clipe de luciditate. Dar ele sunt dezasamblate de un alt concept ceva mai fastuos. Mai elaborat. Care cuprinde si rezolva mai multe cadre, deci situatii. Se numeste “deschidere la minte”. Sa fim mai deschisi la minte. Nimeni nu vrea sa fie luat drept incuiat. Va spun, nu ne-a fost usor.

Ce e clar de aici e ca ne putem intelege chiar si cu femeile. E insa nevoie de concepte. Dar mai vorbim.

Foto prima pagina: MO_SES Premium, Shutterstock

Parerea lui Radu: Oamenii nu te vor la biserica, te vor la restaurant
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: