Setari Cookie-uri

Parerea lui Radu: La Olivia Steer se pune problema responsabilitatii mesajului public

Fiecare e responsabil pentru el si nu e nimeni obligat sa urmeze ce spune altul.

Un text de Radu Buzaianu

Tudor Arghezi, la un moment dat discuta cu un lider comunist despre cat de bine e la noi si cat de rau e la ei. La ei, la americani. La un moment dat, cere o tigara si i se ofera una americana. Si el da aceasta replica ce ramane in istorie dar mai ales in logica: ce facem, domnule, una vorbim si alta fumam?

La asta ma gandeam zilele acestea, citind reactiile de dupa prima aparitie publica a Oliviei Steer si a teoriilor sale conspirative. Remarc aici doua chestii. Prima e certitudinea in care respira ambele tabere. Si cei pro-vaccinare. Si cei impotriva vaccinarii. Cu totii stiu care e treaba. Cum merg lucrurile. Spre ce si mai ales de ce. Nu ma intrebati, ca si eu tot cu certitudini sunt. In una dintre tabere, evident. In aia buna.

Dar altceva mi se pare mult important. Am remarcat dupa celebra emisiune a Oliviei Steer reactiile celor impotriva. Momentul acela in care ti se umple newsfeed-ul de indignare. “Nu se poate asa ceva”, statea scris pe parerile tuturor. Si cum citeam eu reactiile, asta mi-a vent in minte: “ pai ce facem, domnule, una vorbim si alta fumam?

La Olivia Steer se pune problema responsabilitatii mesajului public. Si pe bune dreptate pana la urma. Nu poti sa promovezi iresponsabil asa, orice idee in spatiul public. Dar cum suntem noi de acord aici, ne trezim cu problema asta pe cap, din care nu putem iesi cu bine. Aceeasi oameni cu ideea asta in gestiune, cu newsfeedul racnind “nu se poate asa ceva”, cand e vorba sa zicem despre Delia Matache, care indemna pustii si pustoaicele sa rupa paturi, oamenii acestia au aceeasi parere, doar ca invers. Ca putem spune orice, putem avea orice idee, suntem Charlie, ce naiba! Fiecare e responsabil pentru el si nu e nimeni obligat sa urmeze ce spune altul. Putem da la televizor orice. Aveti o telecomanda! Ii stiti pe astia cu telecomanda. “Schimbati postul”. Sau prostul, dupa caz.

Si in cadrul ideii, ca un scurtcircuit in logica, navalesc aceeasi oameni: “cum poate sa spuna asa ceva Olivia?”. “Sunt oameni care o urmeaza”. “Criminala!”. Nu e putin cam bizar? Ori avem cu totii dreptul sa facem si sa spunem orice in spatiul public, mizand pe telecomanda si discernamentul celorlalti, ori avem grija cu totii, mizand putin pe discernamantul propriu. Chestiune de logica. Sa fumam ce vorbim. Si invers. Ca sa parem inteligenti. Si sa avem sens.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
4 Octombrie 2016
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.