Craciunul copilariei

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Special

Haideti sa uitam pentru cateva momente de toate supararile, grijile si nervii pe care, in mod inevitabil, ni le aduc Sarbatorile impreuna cu bucuria. Sa uitam sa acuzam comercializarea Craciunului intr-o discutie despre ce a fost demult.

O alta amintire draga este cea in care bunica mea era in bucatarie pregatind prajituri la care o ajutam si eu fara exceptie. Adoram si inca iubesc acel miros al cozonacilor care se coceau. Tin minte cum ma lasa bunica sa pudrez cornuletele cu nuca si sa fur cate o bucatica calda din saratelele proaspat scoase din cuptor. Doar pentru acel miros si pentru senzatia pe care mi-o da, mi-am promis ca indiferent cat as fi de ocupata si indiferent cat de ieftine ar fi prajiturile de pe piata, eu am sa fac in fiecare an prajiturile in casa.

Si pentru ca bradul este piesa de rezistenta a acestei minunate sarbatori nu pot sa uit sa vorbesc si despre el. Asteptam cu nerabdare sa-l impodobim si acesta era un moment special pentru mine. Pentru ca intelegea nerabdarea noastra si poate pentru ca si ea era la fel de incantata ca si noi, mama ne lase sa-l ornam cu cateva zile mai repede. Impodobitul bradului a ramas un moment special pentru mine, iar sotul meu ma ajuta in fiecare an la ornarea lui. El stie ce insemna Craciunul pentru mine si stie ca spiritul acestuia dainuie in sufletul meu cu o asemenea intensitate pentru este oarecum legata de amintirea mamei mele care iubea Craciunul la fel de mult ca si mine.

Amintirile cu ea din acea perioada sunt inca vii in memoria mea. Tin minte cum iesea cu mine si cu fratele meu si ne tragea cu saniuta. Se juca cu noi cu bulgari de zapada ca un copil. Tin minte ca intr-un an am primit un crocodil verde din cauciuc pe care l-am pierdut prin zapada, iar ea a fost in stare sa vina in curte si sa ne ajute vreo ora sa-l cautam, nu pentru ca era pretios sau deosebit de frumos, ci pentru ca eram noi tare necajiti ca l-am pierdut.

Nu pot sa uit nici primul Craciun fara ea. Am impodobit bradul singura si mi-a luat cateva ore pentru ca a trebuit sa ma opresc foarte des. Nu stiu cand am mai plans atat de mult ca atunci. La naiba, aveam doar 15 ani si mi se facuse o nedreptate. Dar o nedreptate care a fost corectat dupa un an cand l-am cunoscut pe cel ce aveam sa-mi devina sot si incet-incet Carciunul a inceput sa-si recastige stralucirea.

Citește și: