Ne jelim vedetele cu aceeasi indarjire pe care am pus-o in bataile noastre de joc. A fost nevoie sa moara Michael Jackson ca sa ne aducem aminte de anii maretiei sale, dupa ce, mai bine de un deceniu, planeta intreaga s-a distrat pe seama nasului lui.
Si ma intreb: ce facem? Asteptam sa moara si Raduleasca, sa putem sa ne amintim ca am adorat-o ani si ani la randul? Trebuie sa cerem destinului sa-i matraseasca pe oamenii pe care i-am admirat si iubit, care au iesit din rand, care s-au remarcat, apoi ne-au cazut in dizgratie, ca sa ne amintim ca ei sunt si au fost dintotdeauna mai buni ca noi, mai curajosi, mai speciali?
Text de Alice Nastase
Poti servi in fiecare dimineata cafeaua alaturi de Alice pe www.cofeechat.ro