Sa fac avort, sa nu fac?

O alta categorie de explicatii se refera la parinti, pe care-i acuza ca nu sunt in stare sa-si supravegheze copiii. Acuzatie oarecum exagerata, deoarece un adolescent este dificil prin definitie, iar relatia pe care acesta o are cu parintii este greu pusa la incercare in aceasta perioada. Totusi parintii nu trebuie absolviti in totalitate de vina, atata timp cat este de datoria lor sa explice in mod realist si deschis propriilor copii care sunt riscurile la care se expun odata cu inceperea vietii sexuale. Fara a-i speria sau ameninta in vreun fel, fara a-i minti sau induce in eroare, ei trebuie sa le prezinte modul in care un asemnea pas le va influenta toate planurile vietii, nu doar cel fizic, dar si cel psihic si sufletesc. Sa incerce sa-i pregateasca si sa-i faca sa inteleaga in totalitate responsabilitiatile care vin odata cu aceasta schimbare fizica.

Tot parintii sunt cei care trebuie sa-i ajute sa-si dea seama daca se simt cu adevarat pregatiti pentru a face acest pas, sau sunt doar supusi presiunilor sociale. Din pacate putini parinti dau dovada de o asemnea deschidere fata de proprii copii pe care prefera sa-i lase sa afle tot ce este de stiut despre viata sexuala de la televizor, prieteni si educatia trunchiata pe care o primesc de la scoala. Din pacate insa, in felul acesta componenta sufleteasca este complet ignorata.

Daca tot vorbim despre componenta sufleteasca si cea psihica, cred ca este util de mentionat ca un studiu realizat in Marea Britanie a revelat faptul ca multi tineri ar dori mai degraba sa stie cum sa spuna “nu” fara sa raneasca sentimentele celuilalt decat sa aiba parte de aceasta experienta in ciuda faptului ca nu se simt inca pregatiti pentru ea.

Cand eram eu la liceu doua dintre colegele mele au rams insarcinate. Una dintre ele a decis, impreuna cu partenerul ei, sa faca un avort. Nici macar n-a lipsit o zi de la scoala si singurele care am stiut ca ea a facut asa ceva am fost noi, prietenele ei. Care la randul nostru, cu o minte la fel de necoapta ca a ei, am incurajat-o sa faca acest pas. Nu pot sa-mi dau seama prin ce a trecut ea probabil din punct de vedere sufletesc in urma acestei decizii, daca se mai gandeste vreodata la fapta ei sau a dat-o complet uitarii.

---