Setari Cookie-uri

Sexul ca mobil subliminal

Luni, 21 septembrie, este ziua internationala a pacii, si e momentul cand noi femeile, tarate mai mereu in conflictele lumii de testosteronul lor, al barbatilor, avem obligatia, fata de noi insine, sa ne intrebam: care alta activitate festiva ar fi mai potrivita ca cea evidenta, nebuneasca, si, da, cliseizata sub forma indemnului hipiot Make love, not war? Probabil zambiti in coltul gurii, la gandul ca vreun sef ar putea aproba vreodata o cerere de concediu motivata in felul asta dar ce, de sex la birou n-ati auzit?

Copiii nostri invata sa echivaleze frumusetea cu sex-appeal-ul, iar urmatorul pas se face in adolescenta, cand sex-appeal-ul capata dimensiuni pornografice. Daca baietii navigheaza pe Internet dupa stimulente porno, in timp ce puberele mananca pe paine povesti despre dragoste casta (vezi “Twilight”), cum pot ajunge tinerii orbeti la o viziune realista a sexului opus?

La un moment dat, imi place mie sa sper, ne maturizam si alocam sexului o importanta mai limitata, in contextul unei perspective mai coapte si mai blazate, si pe fondul a mai multor preocupari, griji, obiective... ceea ce, se observa statistic, creste riscul deraierii intr-o zona de totala indiferenta fata de singura activitate care face sangele sa ne clocoteasca-n vene ca pe vremuri. Newsweek estima in 2003 ca intre 15 si 20 % dintre cuplurile casatorite fac sex de cel mult 10 ori pe an, iar un studiu de anul trecut trambita un numar dublu fata de populatia tarii noastre! Chiar admitand ca americanii, subiectii studiilor, au o cultura – si apucaturi aferente ei – total antipodica fata de romani, nu cred ca un studiu facut la noi ne-ar pune intr-o lumina mai buna, prin comparatie...

Asadar, cand partenerul de viata nu mai prezinta interes la acel nivel de intensitate maxima din luna de miere, intra in scena – in ordine descrescatoare a probabilitatii – televizorul (Internetul etc.), amanta, sau, in cel mai bun caz, terapeutul sexual. Sau, conform psihologului Cynthia Quiroga Murcia de la Universitatea Goethe din Frankfurt, terapia prin... tango. Dar, cum noi nu traim in tarile unde Asociatia Internationala a Terapiei prin Tango si-a deschis reprezentante (Marea Britanie, Argentina, Franta si Italia), putem sa omitem din discutie asemenea tehnici alternative.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
18 Septembrie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.