Sexul ca mobil subliminal

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Special

Luni, 21 septembrie, este ziua internationala a pacii, si e momentul cand noi femeile, tarate mai mereu in conflictele lumii de testosteronul lor, al barbatilor, avem obligatia, fata de noi insine, sa ne intrebam: care alta activitate festiva ar fi mai potrivita ca cea evidenta, nebuneasca, si, da, cliseizata sub forma indemnului hipiot �Make love, not war�? Probabil zambiti in coltul gurii, la gandul ca vreun sef ar putea aproba vreodata o cerere de concediu motivata in felul asta � dar ce, de sex la birou n-ati auzit?

Televiziunea si cinema-ul, in schimb, sunt atat de comune incat nu cunosc oprelisti, teritoriale sau psiho-somatice – activeaza din plin asupra a peste 6 miliarde de subconstiente, si modeleaza dintr-o sumedenie de puncte de vedere (majoritatea amorale) felul in care percepem sexul. De ce sexul in primul rand? Pentru ca este printre putinele reminiscente din negura vremurilor care inca scapa controlului omului modern: dezirabil dar problematic cand vine vorba de concretizarea dorintei, sexul este o variabila imprevizibila, si, deci, degustata de mase... intr-o mai mica masura cand e inregimentat, in cutumele casniciei. Motiv pentru care, au observat cercetatorii, micile ecrane tind sa scoata la rampa “practici sexuale aberante ca schimbul de parteneri, pedofilie, bestialitate, prostitutie, necrofilie si sadomasochism [care] sunt infatisate de 2,7 ori mai des ca sexul marital”.

Sexul este oriunde intoarcem ochii – mai putin in propriul dormitor nuptial? Asta nu suna a recomandare stralucita pentru cauza casatoriei, dar descrierea este cat se poate de corecta pentru societatea consumerista, si susceptibilitatea ei numarul unu. Uitati-va doar in reclama de pe blocul de vizavi, sau din revista de pe standuri – am dreptate?