Politistul care o avea prea micaů

Kudika
19 Februarie 2010

E ceva de neconceput sa o ai mica si sa te simti complexat din cauza asta. Fiecare om trebuie sa se multumeasca cu ceea ce i-a lasat natura sau, dupa caz, cineva situat mai sus. Intelegeti ce vreti de aici, dar un politist din Florida o avea prea mica si se descurca de minune cu ea. Era mandria lui, rezistenta peste ani si frumoasa ca la inceputů

E ceva de neconceput sa o ai mica si sa te simti complexat din cauza asta. Fiecare om trebuie sa se multumeasca cu ceea ce i-a lasat natura sau, dupa caz, cineva situat mai sus. Intelegeti ce vreti de aici, dar un politist din Florida o avea prea mica si se descurca de minune cu ea. Era mandria lui, rezistenta peste ani si frumoasa ca la inceput…

O tinea afara, indreptata spre o intersectie. S-ar putea sa o comparati cu betele acelea folosite la cautarea apei, dar nu e chiar asa. Lumea o privea uimita. Era altfel decat trebuia sa fie. Statea pe verticala, nu foarte lata si nici prea inalta. Frig nu-i putea fi politistului in Florida. O sa va surprinda putin faptul ca masele care admirau privelistea erau in general mixte. Femeile faceau pelerinaj cot la cot cu barbatii. Asa e cand o ai deosebita…

Iar v-ati gandit numai la prostii, ca de obicei. Individul de care vorbim cu atata patos este din Carrabelle, un orasel cu numai 1.200 de locuitori. Acolo, exista pe vremuri o intersectie buclucasa si o problema mai veche a “municipalitatii”. Nu aveau oamenii absolut niciun sediu de politie. Vazand o cabina telefonica ce-i drept destul de apetisanta, ofiterul nostru si-a tras acolo o sectie grozava. Vorba aceea: mica mica, dar era a lui. Era politistul cu cea mai mica sectie de politie din lume. Asta e un fapt real. (Sursa: http://www.roadsideamerica.com/tip/242)

Acum, din imaginariu. Povestea unei zile la munca…

Ajuns la sediu exact la sase fara zece dimineata, ofiterul cam dolofei si cu o claustrofobie in plina dezvoltare, pasi mandru inainte, ca de obicei cu piciorul drept. Il asteptau deja oameni care voiau buletine, locuri de munca, locuri in celule, pasapoarte si cate si mai cate. Nebunia incepe cu un bunic cam tupeist:

- Domnule, nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt asa cum sunt.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri