Setari Cookie-uri

Blog Kudic: Prietenii mei nu raspund intotdeauna la telefon

Incerc sa nu-mi obosesc prea tare cititorii cu fascinatia mea pentru Sex and The City, dar gasesc tot timpul de remarcat cate o intamplare amuzanta, un citat sau o perche de pantofi pe care Carrie a purtat-o intr-o zi ploioasa in New York. Mi se reaminteste foarte des ca povestea, hainele, stilul de viata, sunt utopice. Ca asa ceva nu exista in viata reala. Dar cate dintre filmele pe care le vedem de-a lungul vietii nu sunt doar fictiune imposibil de regasit in viata reala?

Intotdeauna mi-au placut scenele in care doi iubiti sau prieteni se cearta, nu isi vorbesc cu zilele, iar apoi unul dintre ei apare in miez de noapte la usa celuilalt. In primul rand, oamenii nu pastreaza tacerea zile ori saptamani intregi pentru ca se tem. Iar daca o fac, inseamna ca si-au pierdut interesul. In al doilea rand, nu am auzit prea des povesti care sa se termine cu “si a aparut la mine la usa”. Si asta pentru ca este un gest mult prea siropos, patetic si deplasat. O singura data am facut un asemenea gest, “ca in filme”. M-am urcat pe bicicleta in toiul noptii si am pedalat din Militari pana la Universitate. Am ajuns traspirata si murdara, cu lantul cazut si cu vanatai, dar dupa o cearta cu tunete si fulgere, fusese singurul lucru pe care simteam ca trebuie sa-l fac. Si a fost neregizat. Nu aveam nici periuta de dinti la mine, nici placa de indreptat parul, dar a doua dimineata m-am trezit cel putin la fel de radioasa ca Charlotte dupa 4 ore la machiaj.

Am realizat ulterior ca pe oamenii acestia pentru care facem gesturi “malaiete” (citandu-l pe Alain de Botton), trebuie sa-i tinem aproape. O singura data am “aparut” la usa cuiva si momentul respectiv a fost mult mai intens decat oricare scena perfecta din Sex and The City. A fost real. Prietenii nu raspund intodeauna la telefon si timpul lor liber nu se sincronizeaza cu al nostru. Prietena mea cea mai buna este in Bucuresti. Eu in Londra. Uneori imi spune “intru intr-o intalnire”, iar atunci cand la mine e 12, la ea e doua dimineata. Dar asta nu ma impiedica sa ma uit in continuare la Sex and The City si sa incerc sa nu mai privesc totul dar ca pe o utopie, pe un stil de viata glamorous si idealizat. Fara pretentia de a-mi trasforma prieteniile in povestea Carrie-Miranda-Charlotte-Samantha, pot invata ca o prietenie frumoasa si trainica nu pica din cer pentru ca asa sunt unii oameni, norocosi. Trebuie ingrijita si mentinuta cu toleranta, dorinta, lucruri marunte dar si gesturi “malaiete”. Avantajul realitatii este ca reprezinta sursa de inspiratie pentru filmele care ne fac sa tanjim dupa o bucatica de perfcetiune, iar ea nu dureaza doar trei ore.

Sursa: tgwhpo.com

Foto: www.hepta.ro

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Mai 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.