Chelo Alvarez-Sthele: Întotdeauna putem aprinde o mică lumină

Nominalizat și premiat la importante festivaluri de gen (cea mai recentă distincție obținută este Women’s Struggles & Rights Award la Porto Femme International Film Festival), documentarul a fost prezentat deja în mai multe țări printre care SUA, Franța, Mexic, Spania, și i-a făcut pe participanți, femei și bărbați deopotrivă, să înceapă să își deschidă inima și să își împărtășească experiențele.

Documentarul este rezultatul unui efort de 15 ani de a expune lumea ascunsă a exploatării și traficului sexual din Asia și până în America și începe pe plaja din Spania unde s-a sfârșit copilăria regizoarei și s-au născut secretele familiei sale. Am stat de vorbă cu Chelo despre iertare, rolul femeii în viața bărbatului și modul în care putem pune capăt traficului de carne vie.

Ce poate face fiecare dintre noi pentru a face lumea un loc mai bun?

Trebuie să vorbim nu doar despre experiențele prin care trecem noi, dacă este cazul, dar și despre cele pe care le vedem în jurul nostru, în loc să judecăm sau să ne amuzăm pe seama lor. Doar așa putem schimba lucrurile, doar așa putem sparge vălul de tăcere adoptat de diverse instituții precum biserica sau armata.

Cum au recepționat bărbații documentarul tău?

Există multe victime și printre bărbați. Unii dintre ei abuzați de femei. Un bărbat care a venit la proiecția documentarului din San Diego mi-a mărturisit că a fost abuzat când avea patru ani de dădaca lui și, ulterior, și de mătușă. A trăit cu o durere imensă întreaga viața care nu a fost înțeleasă de alți bărbați care chiar l-au invidiat că și-a început viața sexuală atât de devreme.

Documentarul i-a făcut să lăcrimeze și pe bărbații aflați în închisoare pentru viol și pedofilie, aflați într-un program de reabilitare. Majoritatea dintre ei au fost abuzați și nu s-au vindecat niciodată. Modul lor de a face față suferinței interioare a fost acela de a cauza suferință altor persoane. Trăim într-un cerc al violenței pe care a sosit momentul să îl spargem.

Ce ar trebui să facă mamele băieților pentru a-i ajuta să se transforme în bărbați echilibrați?

Primul lucru este să îi învețe că suntem cu toții egali, ființe umane. Totul începe cu acea diferență între culori. Băiețeii poartă albastru iar fetițele, roz. Apoi să îi învețe valorile umanității, compasiunea, respectul. Suntem mai întâi de toate ființe umane, și apoi bărbați și femei. Să le vorbească ce înseamnă abuzul sexual pentru că îl vor vedea curând pe ecran. Există o epidemie de dependență de pornografie la vârste fragede precum 11 - 12 ani. Să fie prezente lângă ei atunci când începi să descopere lumea și sexualitatea, să îi învețe să își respecte sexualitatea, nu doar pe a lor dar și pe a celorlalți. Să îi facă să se simtă confortabil să le spună orice se întâmplă. Să le explice că sexualitatea este minunată atunci când vine din inimă. Și că înțeleagă că ”nu” înseamnă ”nu”.

Una dintre temele principale ale documentarului este iertarea. Unul dintre cele mai emoționante momente din documentar este acela în care vorbești despre neputința de a-ți ajuta sora mai mică, molestată de un bărbat. Apoi, acela în care vorbești despre agresorul tău. Cum te-ai iertat pe tine? Cum l-ai iertat pe el?

Iubirea publicului și felul în care a primit documentarul m-a ajutat să mă iert, în cele din urmă, poate mai mult decât terapia pe care am urmat-o timp de doi ani. A trebuit să mă iert pe mine pentru că nu am reușit să o ajut pe sora mea mai mică în copilărie, când a fost abuzată, m-am luptat cu sindromul Stockholm, m-am considerat o persoană rea pentru că îl dau în vileag pe cel care m-a abuzat. Iertarea este una dintre nevoile noastre de bază. Avem nevoie să ne iertăm mai întâi pe noi apoi pe cei care ne abuzează într-un fel sau altul. Avem nevoie să ne eliberăm de greutatea neiertării. Iar în cazul în care greșim, a repara înseamnă să facem ceva din inimă și nu pentru că societatea ne dictează un anumit comportament.

Este interesant cum întâmplări aparent teribile ne pot ajuta să ne găsim scopul în viață...

Scopul meu este să fac lumina să strălucească în întuneric. Să găsesc partea bună a fiecărui lucru. Intotdeauna putem aprinde o mică lumină. Chiar și într-o pădure întunecată, o mică luminăte poate ajuta să faci următorul pas. Să fii realizator independent de documentar nu este simplu. Este dificil să obții fonduri. Insă am lucrat cu o echipă excelentă. Filmul a primit atâta iubire de la bun început încât acum o dăruiește înapoi.

Sursa Foto Front Page: Shutterstock/By Antonio Guillem

A.G. Billig
6 Septembrie 2018

Urmareste-o pe A.G. Billig

Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose...