“Tectonica sentimentelor”, piesa de teatru care a avut premiera joi la sala Atelier a Teatrului National I.L. Caragiale, este scrisa de Eric-Emmanuel Schmitt, regizata de Nicolae Scarlat si prea lunga pentru ce gen de impact vrea sa lase – un discurs despre viata si obstacolele pe care analizarea ei febrila ni le ridica in cale. Mie mi-a dat impresia unui “Closer” (senzatia cinematografica din 2004) dar imperfect – care, din lipsa unui scenariu inarmat pana-n dinti cu replici veridice, deraiaza in telenovela. Insa momentele bune exista, si sunt de-a dreptul frapante, iar constanta jocului actoricesc de calitate superioara ti le puncteaza prin fiorii care-ti urca uneori pe sina spinarii.
Articol realizat de Ioanina, credit foto: Paul Preda
Nu in ultimul rand, Elina si Rodica, cele doua prostituate racolate de mignona activista erijata-n mantuitoare a femeilor dezavantajate, iti taie rasuflarea nu o data – atat Valentina Zaharia cat si Carmen Ionescu joaca schimbarile de situatie cu maiestrie artistica aproape egala. In timp ce Ionescu poate fi vulgara si simtitoare dintr-un singur foc, cu exact nivelul de afectare cerut de rol, Zaharia, debutanta abia aterizata pe scena TNB de pe bancile UNATC-ului, se achita de sarcina cu acelasi profesionalism ca restul distributiei. Cand zidita in nepasare afisata, cand lasandu-se purtata de valul iubirii pana pe creasta disperarii, Valentina Zaharia ne atrage negresit in plasa ei de ingenua napastuita.