Tectonica sentimentelor la TNB

“Tectonica sentimentelor”, piesa de teatru care a avut premiera joi la sala Atelier a Teatrului National I.L. Caragiale, este scrisa de Eric-Emmanuel Schmitt, regizata de Nicolae Scarlat si prea lunga pentru ce gen de impact vrea sa lase – un discurs despre viata si obstacolele pe care analizarea ei febrila ni le ridica in cale. Mie mi-a dat impresia unui “Closer” (senzatia cinematografica din 2004) dar imperfect – care, din lipsa unui scenariu inarmat pana-n dinti cu replici veridice, deraiaza in telenovela. Insa momentele bune exista, si sunt de-a dreptul frapante, iar constanta jocului actoricesc de calitate superioara ti le puncteaza prin fiorii care-ti urca uneori pe sina spinarii.

Articol realizat de Ioanina, credit foto: Paul Preda

Cum mi-am recunoscut deja spiritul critic imblanzit, trebuie sa admit ca probabil nu-i corect sa compari teatrul cu filmul, asa ca vreau sa revin cu explicatii: “Tectonica sentimentelor”, al carei titlu trimite la placi si falii si cutremure in contextul interactiunii emotionale, se bazeaza, poate mai mult decat alte piese, pe dialog. Cand scriitura devine cheie de bolta, cum e cazul aici si in “Closer” deopotriva, ea are potentialul de a ridica sau de a distruge spectacolul cu totul. In teatru, cu atat mai mult acest risc devine mai pronuntat, din cauza ca regia are un cuvant mai mic de spus in ghidarea ochilor din public spre alte detalii in afara cadrului panoramic al scenei, pentru a-i distrage.

Vizionare placuta

---

Kudika
26 Noiembrie 2009

Echipa Kudika