In Green Hours, Sta sa ploua

Teatrul Luni de la Green Hours ne-a prezentat o piesa compacta, amuzanta, meditativa pe alocuri, in regia lui Lia Bugnar, dedublata-n scenarista si actrita totodata, implicata la toate nivelurile piesei si responsabila principala pentru succesul lui �Sta sa ploua� � lunea trecuta, 25 ianuarie, Green Hours-ul a gazduit nu una ci doua reprezentatii consecutive, �la cererea publicului�. Desi, din punct de vedere organizatoric, �maratonul� s-a soldat cu intarzierea aferenta umplerii, golirii si repopularii clubului tubular, actorii au fost la inaltimea asteptarilor si in repriza a doua.

Astfel, spectatorii de la 21:00, printre care m-am numarat si eu, puteam sa mustacim la gandul ca predecesorii nostri de la 19:00 au avut parte doar de repetitia generala, in timp ce noi am prins piesa jucata �pe bune�, cu actorii dezmortiti si textul intrat deja in sange. Evident, cum nu sunt in pozitie sa compar, impresia asta nu inseamna, practic, decat ca �Sta sa ploua� m-a transpus intr-o buna dispozitie... ghidusa.

Realizat de Ioanina

Marius rade cu lacrimi si se-ntristeaza alaturi de fete, mereu concentrandu-si o portie flatanta de atentie pe aparent intransigenta (in realitate hiper-sensibila) Peti – si ciulind urechile-n spatele usii pentru mai multe amanunte care l-ar ajuta la facutul proverbialei “curti”. Aportul lui la trio-ul feminin al piesei se inscrie in categoria normalitatii, care contra-balanseaza si aproape ca pune la colt hormonalele “iele” – dar si aceasta normalitate are farmecul ei inedit, acel je ne sais quoi care pretinde sa aduca revarsarile sentimentale in albia dragostei curative.

---

Kudika
28 Ianuarie 2010

Echipa Kudika