Setari Cookie-uri

Marchizul de Sade: mai sadic la film decat la teatru

Pe 23 martie se vor implini 5 ani de cand se joaca “Marchizul de Sade” pe scena teatrului Odeon din Capitala, asadar am considerat ca merita sa ii fac marchizului o vizita inainte sa-si inchida definitiv “pravalia” perversa – nu stiu daca se va intampla curand, insa oricum o viata atat de lunga in topul preferintelor amatorilor de teatru trebuie sa aiba un motiv solid, iar eu ma hotarasem intr-o seara curioasa de joi sa il dibuiesc. Poate si pentru ca scriitura lui Doug Wright, o expunere la scena deschisa a carismei bolnavicioase exercitate de tabuuri asupra mintii umane, beneficiase in 2000 de o preschimbare in scenariu si o ecranizare multipremiata. Mi-am propus, cu jumatate de gura, sa ma abtin de la paralelele prea la-ndemana intre filmul “Quills” si piesa “Marchizul de Sade” – ce-a rezultat, deci, este exact asta: o paralela, din care piesa regizata de Beatrice Rancea nu iese atat de sifonata precum si-ar imagina fanii filmului.

Realizat de Ioanina

Scriiturile Marchizului, furisate din celula sa odata cu rufaria murdara, consitutie marul discordiei intre autorul lor si, pe de-o parte, naivul abate, Marchiza dezonorata, doctorul Collard, si, pe de alta, chiar intreg Statul Francez! Aici se inghesuie tot miezul subzistentei ratacitului Sade, in imaginatia lui, in publicarea ei clandestina, in peripetiile romanelor sale deocheate de la nascare la incinerare, si, mai ales, in actele de fronda cu care-si pipereaza sederea la Charenton. Doar ca, in timp ce “Quills” sugereaza convingator gravitatea problemei, si ponderea tuturor sentimentelor prinse la mijloc, piesa le ignora cu atata auto-sufiecienta incat, atunci cand textul cere tragism, ea se achita doar partial.

Vizionare placuta


Kudika
25 Februarie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.