Experienta Faust: foc si para intr-o hala bocna

Weekend-ul trecut am sarit intr-un autocar cu directia Sibiu, cu un singur schimb de haine si cu un jind adunat din povestile altora de a vedea cum si-a pus regizorul Silviu Purcarete amprenta pe “Faust”-ul lui Goethe. Faima pe care a capatat-o, de la debutul din 2007 si pana azi, aceasta piesa de teatru, nu se datoreaza doar succesului fulminant inscris la Festivalul International de la Edinburgh. Laurilor, criticii pozitive si word-of-mouth-ului elogios li se adauga elementul alternativului misterios, care intriga inainte ca punerea-n scena sa ajunga sa fascineze: spectacolul nu poate fi jucat intr-un spatiu conventional, mi-ati spus, si iata cum mi-ati starnit curiozitatea...

Realizat de Ioanina

Am cumparat “caietul” (programul piesei) partial din lipsa de activitate productiva, si am asteptat, zgribulita, sa se deschida poarta Iadului – caci daca ar fi sa rezumam “Faust”-ul, este povestea incursiunii protagonistului in gheena diavolului. Amuzata la maxim, am fost martora unei intreprinderi de-o rara inutilitate – trei oameni s-au spetit fara succes sa se cocote pe o scara ridicata in mijlocul multimii, ca sa schimbe neoanele. In mod evident, si uluitor totodata, ce-i racaia pe organizatori nu era publicul care maraia de frig, ci neoanele care nu vroiau sa coopereze – ca lupul din poveste, cineva nevazut vroia sa ne vada mai bine...

---

Kudika
11 Martie 2010

Echipa Kudika