Cata speranta, atata amar in piesa lui Afrim

... tot cantul si dansul, tot dialogul absurd si jocurile de cuvinte tip Abbott si Costello, cu un scop nobil: acela de a starni rasul fara ca spectatorului sa ii surada totusi ideea pana la capat. Pentru ca ramai mereu cu un gust amar, chiar dupa cel mai prelung si-necator hohot, un sambure de gand care te asigura ca toate sperantele exprimate de personaje sunt irealizabile: fie impotriva legilor firii, fie impotriva legilor societatii, cert e ca obiectul jindului denota o carenta a sufletului care nu va putea fi satisfacuta, nici chiar de “Zanul” cel Bun – jucat, apropo, de Calin Stanciu Jr. ca multe alte personaje pe care se muleaza cameleonic tanarul actor.

---