Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Latul in care-l agata Star pe Jeff nu este unul nemaiintalnit prin tematica scenaristilor fascinati de feminismul si feminitatea revolutiei sexuale: este “lipiciul” femeii independente, nu usoare, doar cu experienta si privirea deschisa larg, cat sa inghita dintr-un foc toata frumusetea din univers. Star nu este o stea, este Luceafarul pentru Jeff, ea il ghideaza, facand mereu prima miscare, spre intaia lui noapte de amor. Problema e ca ea nu vrea decat sex – dragostea, si fata de un american dezertor abia debarcat, la propriu, cu actele de recrutare cu tot, in refugiul Canadei, i-ar complica existenta.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika