Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Veneau de la un concert unde ea, canadianca descatusata dupa energia show-ului, l-a cules pe el, un baietas american stangaci, de-abia-i mijea mustata, cum s-ar zice. Ce cauta o femeie de 26 de ani intr-o aventura de-o noapte cu un tanar de 19, ni se dezvaluie pe parcurs, in subtextul pe care, de altfel, nici nu-l simtim cum ni se insinueaza pe sub piele. Inceputul in forta si-n pas de doi al piesei, de la tigara de Mary Jane “rasucita” de Jeff pana la “Te iubesc”-ul lui candid de dupa sex, va prinde-n mrejele empatiei tot tineretul din sala.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika