Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Dupa cum intelegem pe parcurs, Star nu este doar la cheremul hormonilor cand trece de la cald la rece, cand termina o imbratisare printr-o palma, totul in interpretarea lin curgatoare, in extremis chiar improvizata dar fara poticneli, a Elei. Chiar cand arunca jucaus cu popcorn “Star” prin camera – brand ales expres? – inauntrul lui Star “demonul” dezamagirii duce batalii cu speranta, nu atat de dragul copilului cat pentru o cauza mai nobila, pentru “putina magie”. Neinteleasa de parinti si lasata prada unei singuratati noi, crunte, de catre familia de hipioti pe care singura si-a ales-o, Star incearca totusi sa-si pastreze spiritul neinfricat, nesupus.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika