Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Laudabil efort. Mai ales cand o intretin parintii, de al caror telefon se eschiveaza mereu. Insa cel putin ea este dispusa sa lupte impotriva curentului cand mama, sursa de bani care-i asigura subzistenta, pune un prea scump pret pe ajutorul oferit – tradarea propriei persoane, a propriului crez. Altii, dupa cum are ocazia sa observe cand Allan, tatal copilului (un joc versatil din partea lui Mihai Cuciumeanu), se prezinta la usa ei cu flori si un inel de logodna, isi “vand” mult mai usor credintele. Si isi justifica manevra cu fraze preluate – “invat sa am responsabilitati” – care nu-si au locul in lumea originala si ideatica a lui Star.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika