Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Star se zbate intre a-l accepta pe Allan pentru ca “nu vreau sa fiu din nou singura” si a-l refuza pentru ca, dupa cum ii reproseaza, “te transformi in taica-tau!” Intr-un flashback induiosator (desfasurat in parte printre scaunele Clubului ticsit), avem ocazia sa-l cunoastem si pe Green Tree, alter-ego-ul hippie al lui Allan, cel de care, cu doar cateva luni in urma, Star se indragostise la “ferma” comunitatii hippie. Un revolutionar al “oamenilor care au ars, ard si vor arde, care vor face ca lumina lor sa impanzeasca cerul”, Green Tree i-a facut curte lui Star cu o gingasie sincera de care numai eroii amorezatii lulea prin filmele de dragoste-s in stare.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika