Kudika
1 Aprilie 2010

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Scena din Clubul Taranului ne-a intampinat decorata ca un budoar de tanara zaluda, cu un leagan din esarfe atarnand de rama reflectoarelor, un dreamcatcher (capcana pentru vise) pe-un “perete”, un closet despartit printr-un altul de “camera principala” si, nu in ultimul rand, postere tip pop-art deasupra patului din fundal. In talmes-balmesul plasat undeva in Canada, s-au oprit, dupa o goana pornita din usa clubului, pe ritmuri antrenante marcate de head-banging, Jeff (Lari Giorgescu) si Star (Ela Ionescu).

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: