Tango polonez la UNATC

Sorin Dobrin joaca la fix aceasta iritare: Arthur-ul lui intra in scena cu aplomb, iar in spatele crizei lui de identitate ghicim de-ndata focul mocnit de peste ani, frustrarile omului de stiinta captiv intre descreierati, ajunse acum la clocot. Jocul protagonistului, avansand in linie dreapta, fara prea multe inflorituri deci, sustine un nivel de intensitate care sigur devine obositor, pentru actor si public deopotriva – dar este un efort care merita punctat ca atare, caci in alte conditii, mai laxe, un asemenea rol ar putea deraia foarte usor in exagerare teatrala. Pe aceeasi muchie de cutit sta si personajul Ala, logodnica flusturatica, insa Diana Cavallioti are grija sa o tempereze des: ii alterneaza inflacararea debordanta cu o seriozitate care, venind de sub fruntea ganditoare a frumoasei blonde, nu e doar credibila, ci si emotionanta de-a dreptul.

---