Green Hours 22 Jazz Café intra in renovare – ca atare, luni seara a avut loc ultima reprezentatie a Teatrului Luni, si nu puteam sa o pierdem, caci pana pe 1 august nu vom mai avea parte, cel putin nu in cadrul binecunoscut. Pentru prima data de 13 ani incoace, timp de 5 saptamani, subsolul fusiform nu va mai dubla Gradina de-afara ca spatiu de spectacole, iar inventarul ochiometric de luni nu lasa loc de indoiala: terasa Green-ului, si-asa hiper-populata, va fi mai ticsita ca niciodata de-acum incolo, urmand ca musterii sa perceapa in sfarsit norocul de-a prinde un locsor, la adevarata lui valoare.
Realizat de Ioanina
Mira intra in localul administrat de barmanul Bebe in regim non-stop, si il inchiriaza pret de o ora, cu niste scopuri clare – doua la numar: in primul rand sa isi inregistreze gandurile si amintirile, in al doilea rand... veti vedea cu proxima ocazie cand se va mai juca piesa. Ea este o junkie – drogata suna peiorativ, nu? – prin forta imprejurarilor, cum se intampla de regula. Inamorata de un dealer, tot un tipar de care ne lovim des, Mira a luat calea auto-distrugerii, a taiat legaturile cu lumea si s-a incredintat, trup si suflet, lui Manu. Realizarea adevaratei ponderi a alegerilor sale, si a consecintelor serioase aferente lor, survine cu intarzierea de rigoare, cand plangerea de mila ramane singura alinare si, deloc intamplator, trezeste in public exact sentimentele care se impun in context.