Ecstazy, ultima oara in Green Hours

Dramaturgul Ioan Dragoi nu pare interesat de originalitatea produsului, cat de ghiftuirea lui cu situatii capabile sa transmita un mesaj – problema pe care nu o adreseaza este ca si mesajul, si situatiile sunt rasuflate. Cliseele abunda in “Ecstazy” – din punct de vedere al scriiturii, piesa nu e nici pe departe acul care sa se distinga in carul cu fan al reclamelor, campaniilor sociale, al filmelor si afiselor care ne inunda pe toate mediile cu “Drogurile strica totul” si alte sloganuri trase la indigo. Cinefili, cel putin, vor recunoaste crampeie din ambianta lui “Candy” (2006) sau “Requiem for a Dream” (2000), tratate mult mai superficial insa, fara ca atmosfera sa aiba timp sa se incarce cu o tensiune veridica.

---