Setari Cookie-uri

Ecstazy, ultima oara in Green Hours

Green Hours 22 Jazz Café intra in renovare – ca atare, luni seara a avut loc ultima reprezentatie a Teatrului Luni, si nu puteam sa o pierdem, caci pana pe 1 august nu vom mai avea parte, cel putin nu in cadrul binecunoscut. Pentru prima data de 13 ani incoace, timp de 5 saptamani, subsolul fusiform nu va mai dubla Gradina de-afara ca spatiu de spectacole, iar inventarul ochiometric de luni nu lasa loc de indoiala: terasa Green-ului, si-asa hiper-populata, va fi mai ticsita ca niciodata de-acum incolo, urmand ca musterii sa perceapa in sfarsit norocul de-a prinde un locsor, la adevarata lui valoare.

Realizat de Ioanina

Teoretic, distributia nu ar fi avut indeajuns timp intre cele doua capete – intrarea furtunoasa a unei dezorientate Mira si plecaciunile de sfarsit ale ansamblului – sa ma convinga de calitatea actorilor alesi, caci personalitatile erau dezvoltate unilateral, o urmare necesara a scenariului elementar. Insa pe fetele actorilor se citea identificarea cu personajele respective, tipologiile mergeau mana-n mana cu trasaturile lor, ceea ce reprezinta un noroc si un succes totodata. Simona Popescu in special aducea Mirei tuse perfecte de bravada si umor peste o sensibilitate zdrobita. Mihai Calin facea un Manu sablonard, dar interpretat ca la carte, cu tot cu ocazionalele puseuri violente de la care, in prima secunda, iti intorceai privirea instinctiv. Nu in ultimul rand, Barbu, ex-drogatul amorezat de Mira si de Dumnezeu, ajunge si el pe maini bune, ale lui Dan Radulescu, ale carui priviri de caprior ranit evoca la milimetru sechelele personajului.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Iunie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.