Contraste si Concretii. Si miez de Massive Attack

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Timp-liber

Uneori, ca si acum, vine ziua de joi si nu stiu unde a trecut saptamana - cum am petrecut-o pot sa imi amintesc clar, dar de ce s-a scurs nisipul din clepsidra cu asemenea graba, ei bine la asta doar Cronos-ul meu interior poate ca stie sa raspunda. Daca secretul lui are de-a face cu zicala "cand te distrezi, timpul zboara", inseamna ca voi rari distractiile, ca sa nu-mi goneasca viata din vene inainte sa ma dezmeticesc: pana la urma, personajul principal al existentei mele sunt eu, deci fraiele-s la mine. Insa cand intr-o saptamana se inlantuie o Noapte a Institutelor Culturale, una a monstrilor sacri de la Massive Attack si alta a discursului socio-politic exprimat prin teatru - poti oare sa alegi si, in acelasi timp, sa te pui la adapost de la regretele ulterioare?

Realizat de Ioanina

Am aplica-o daca ar avea vreun sens dezlegarea itelor impletite de Cavaleru si Bovnocski, insa, odata supt in peisajul amplu descris de miscarile celor doi actori, spectatorul nu simte nevoia explicitarii fiecarei scene. Care, de altfel, este o mica bijuterie artistica tesuta cu dans si/sau muzica, ingenios integrata intr-un tot patruns de laitmotivul “parca te cunosc, dar nu imi amintesc de unde”. Richard isi livreaza replicile, putine, in romana, in timp ce Dana ii raspunde in franceza, la fel de scurt – accentul se pune pe iscusitele rutine de dans si pantomima care sugereaza ceva ce o inlantuire de cuvinte ar fi punctat mai searbad si mai plat. Miscarile se deruleaza fluid, dar vazute din primul rand al salii isi tradeaza gradul de dificultate – ritmul nebunesc la care actorii se preteaza de minune aproape ca iti extenueaza membrele, printr-o ciudata oglindire empatica.

Citește și: