Contraste si Concretii. Si miez de Massive Attack

Pret de 50 de minute, cat dureaza in total afacerea – pe hartie, caci in realitate trec intr-o clipita – piesa e patrunsa de comic, fara a se deda la bufonerii. Richard nu iese din personaj pentru a raspunde unui cutare din public, mai surd de-o ureche, la intrebarea “Ce-a spus?”, si declanseaza cea mai lunga portie de ras a serii. Si gestica, si mimica, celor doi se completeaza de minune, convingandu-ne iar si iar de buna lor dispozitie contagioasa. Fie ca pe scena se deschide, dupa eforturi sisifice, un borcan, fie ca se lamenteaza o inima sfasiata, cu aplombul unei eroine de telenovele, exagerarile starilor nu zgarie retina, ci se justifica prin efectul pe care il produc – zambetul nu te paraseste nicicand pe parcursul piesei. Iar, la final, cand intelegem ca cei doi straini care pareau a exista fiecare intr-un perpetuu deja-vu al celuilalt, sunt de fapt sot si sotie, tot restul capata profunzimea care-i lipsea pentru a se califica in categoria “pentru adulti”. Rasul copilului de langa mine nu l-a parasit, dar zambetului meu i-a picat fisa.

---