Pictorita din Shanghai

O vreme, barbatul doar o priveste . Apoi isi lasa capul in jos. Cand vorbeste, o face calm, cu foarte multa grija.
— Prea bine. Pictorita din Shanghai poate sa aleaga sa isi pastreze tabloul, pozitia ei. Respira adanc. Sau sa-si pastreze calitatea de a-mi fi sotie.
O clipa, Yuliang se indoieste ca a auzit bine. Dar expresia de pe fata lui e fara echivoc. Ar face-o, se gandeste ea. Ar abandona-o pe strazi, grea cu copilul lui. Si nici un tribunal din Shanghai nu i-ar pune la indoiala acest drept. Pana la urma, nici macar nu sunt casatoriti.
Este o simpla concubina. O sclava, de fapt.
Lumea se opreste-n loc. Apoi, incet, se intoarce spre usa, tinand Frumoasa la baie sub brat. Paseste, se opreste, apoi paseste iar, el nu face nici o miscare. In prag, se opreste din nou. El nici macar nu clipeste.
Afara, pe hol, isi lasa jos panza doar pentru a-si ridica din cui haina captusita. Asculta din nou: tacere absoluta. Se simte la fel de palida si de goala precum lesurile lasate in urma lui de Vezuviu. Dar continua sa mearga: trece pe langa artarul japonez din curte, iese pe poarta. Se pierde in umbrele iertatoare ale strazii Oceanului.

---