Setari Cookie-uri

Top 10 tangouri din filme

Cum se manifesta dragostea? Pasiunea e doar o parte din pachet, dar cei care se mandresc ca sunt indragostiti, fie iubesc cu patima, fie nu iubesc cu-adevarat. Poate vi se pare prea transanta afirmatia, sau prea idealista si rupta din filme – insa mie asta mi-e motto-ul si-l voi sustine pana-n panzele albe. Azi m-am hotarat sa abordez strict aceasta felie din gama larga de sentimente asociate dragostei – dupa cum v-am obisnuit deja, o voi “ataca” prin intermediul filmelor. Si. contrar oricarei structuri de text conventionale, voi incepe cu o concluzie, la care am ajuns pe masura ce ma documentam pentru a acoperi cat mai mult teren din subiectul ales: desi dragostea fara pasiune nu se poate, opusul este nu doar perfect viabil, ci si mult mai des intalnit.

Sa luam, deci, exemplul cel mai batator la ochi prin care peisajul cinematografic al ultimilor ani sugereaza pasiunea – fara a o arata pe sleau, ca doar ne referim la a saptea arta, nu la non-valorile scoase de Hugh Hefner la vraf. Daca exista o manifestare a pasiunii care sa nu presupuna sex, dar sa il mentina totusi planand in ecuatie, aceea trebuie sa fie dansul. Evident, nu step-ul si nu break-dance-ul, ci acel dans care musteste de foc si infierbanta sangele participantilor si-al spectatorilor deopotriva. Tangoul, originar din America Latina dar insusit de tot restul lumii, este omniprezent in filme pentru ca transmite, chiar si prin intermediul peliculei, sentimente extreme intr-un mod voalat. Despre aparitiile lui cele mai notabile in cinematografie vom povesti in continuare.

Realizat de Ioanina

2. “Moulin Rouge!” (2001) a readus muzicalul in preferintele Hollywood-ului, iar “Tangoul lui Roxanne”, in interpretarea trupei de cabaret titulare, este printre cele mai recognoscibile piese de pe coloana lui sonora. Cu maestrul Baz Luhrmann la carma, povestea de iubire sortita pieirii dintre curtezana Satine (Nicole Kidman) si poetul Christian (Ewan McGregor) ia proportii epice, cu nimic mai prejos ca cea mai faimoasa tragedie shakespeare-iana, si ajutata de o scenografie pariziana fermecatoare – desi peisajul propriu-zis a fost creat in intregime pe calculator. “Le Tango de Roxanne”, un numar construit la scara mare, grandioasa chiar, este de fapt o varianta a melodiei “Roxanne” cantata de Police – la fel cum hit-uri marca Nirvana, Nat King Cole sau Madonna se regasesc si ele pe soundtrack-ul pestrit – insa, in aceasta forma adaptata, se potriveste armonios cu atmosfera de-nceput de secol 20 si cu povestea in sine.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
11 Martie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.