Top 10 tangouri din filme

Top 10 tangouri din filme
Kudika
11 Martie 2010

Cum se manifesta dragostea? Pasiunea e doar o parte din pachet, dar cei care se mandresc ca sunt indragostiti, fie iubesc cu patima, fie nu iubesc cu-adevarat. Poate vi se pare prea transanta afirmatia, sau prea idealista si rupta din filme – insa mie asta mi-e motto-ul si-l voi sustine pana-n panzele albe. Azi m-am hotarat sa abordez strict aceasta felie din gama larga de sentimente asociate dragostei – dupa cum v-am obisnuit deja, o voi “ataca” prin intermediul filmelor. Si. contrar oricarei structuri de text conventionale, voi incepe cu o concluzie, la care am ajuns pe masura ce ma documentam pentru a acoperi cat mai mult teren din subiectul ales: desi dragostea fara pasiune nu se poate, opusul este nu doar perfect viabil, ci si mult mai des intalnit.

Sa luam, deci, exemplul cel mai batator la ochi prin care peisajul cinematografic al ultimilor ani sugereaza pasiunea – fara a o arata pe sleau, ca doar ne referim la a saptea arta, nu la non-valorile scoase de Hugh Hefner la vraf. Daca exista o manifestare a pasiunii care sa nu presupuna sex, dar sa il mentina totusi planand in ecuatie, aceea trebuie sa fie dansul. Evident, nu step-ul si nu break-dance-ul, ci acel dans care musteste de foc si infierbanta sangele participantilor si-al spectatorilor deopotriva. Tangoul, originar din America Latina dar insusit de tot restul lumii, este omniprezent in filme pentru ca transmite, chiar si prin intermediul peliculei, sentimente extreme intr-un mod voalat. Despre aparitiile lui cele mai notabile in cinematografie vom povesti in continuare.

Realizat de Ioanina

10. “Love and Other Disasters” (2006), asa cum mi-l aminteam eu, nu continea nicio scena de tango care, prin simpla-i prezenta, sa ridice filmul in sine la un nivel cat de cat reperabil pe radarele cinefilolor. M-am inselat, ma corecteaza Google, ceea ce nu inseamna decat ca nici insusi tango-ul nu poate sa repare impresia proasta lasata de “L&OD”. Cum actrita principala, Brittany Murphy, tocmai ce s-a stins din viata, ma voi opri aici cu critica rautacioasa, si voi admite ca, pentru o comedie romantica, filmul nu e dezastruos, este doar un cliseu al genului pe care il uiti cum iesi din sala. Jacks (Murphy) este o americanca aterizata in UK pentru un post la prestigioasa revista Vogue, si involburarea din viata ei captata pe ecran se-nvarte in jurul unei noi cunostinte, Paolo (Santiago Cabrera), in masura in care sexualitatea unui barbat poate fi chiar atat de interesanta sau greu de dibuit incat sa genereze 90 de minute de pelicula. Sincera sa fiu, daca tango-ul dintre ei doi ar fi iesit mai veridic decat sfortarea in cheie superficiala, si ca atare neizbutita, surprinsa in clipul de mai jos, Jacks ar fi stiut pe loc daca Paolo e intr-adevar hetero sau dimpotriva. Si realizarea timpurie ar fi scutit-o, si pe Brittany si pe noi, de inca un rateu Hollywoodian.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri