Setari Cookie-uri

10 filme Anglo-fone si Italo-file

Cand am fost in vizita la niste prieteni naufragiati pe taram italienesc – sa tot fie 3 ani de atunci – nu mi-a luat o zi pana sa prind drag de Vezuviul profilat pe linia apei, de un drum impadurit spre supermarket-ul din Urbino si de gondolele inaccesibile ca pret de pe sub podurile Venetiei. Si acum, daca ar exista o pagina a Italiei pe Facebook, as grebla-o cu un “Like” direct in lista mea de experiente favorite fara sa stau pe ganduri, caci – nu-i asa? – vacantele reusite ne raman in suflet... si in albumele de pe FB. Iar eu am albumul doveditor pe care-l mai rasfoiesc din cand in cand, nostalgica, ca sa retraiesc, virtual in capatana, acele 3 saptamani.

Dar sunt si realista in privinta lor, si in niciun caz nu idealizez Italia dupa tiparul superlativ folosit de cineastii care inca ma surprind cu viziuni absolut paralele fata de propriile mele amintiri – nu orice filme creeaza o Narnia in inima Italiei, desigur, ci mai ales cele produse de o minte sau o echipa impresionabila, sentimentalista sau debordand de imaginatie. Tendinta de a exagera totul cu “eticheta” italiana, de la razele soarelui cazute pe dealuri pana la calmul tacticos al traiului de latino-macaronar, este una cu precadere intalnita la americani. De ce si care sunt exceptiile memorabile de la regula, se va deduce din lista de mai jos, si din proeminenta Italiei surprinse pe film, care o distribuie in rol nu de fundal, ci de personaj cu acte-n regula.

Realizat de Ioanina

9. “Dangerous Beauty” (1998) – De cealalta parte a campului de lupta unde razboiul sexelor se lasa cu inimi sfasiate, sta “Frumoasa venetiana”, o curteazana din secolul al XVI-lea care a stiut sa se foloseasca de putinele atuuri din arsenalul feminin al acelor vremuri pentru a domina masculii orasului. Taria de caracter a femeii, deprinsa in urma unei educatii comprehensive care o antrena in secretele senzualitatii si ale culturii generale deopotriva, era un apanaj rar intalnit pe-atunci, cand puterea feminina se putea manifesta doar prin intrigi si tehnici de manipulare. Aceleasi unelte, si acelasi fundal al romantei pe apa traversata de gondole si motivatii subversive, ii serveau, trei secole mai tarziu, scriitorului Henry James la conturarea unui personaj determinat sa acceada nu la o pozitie pe picior de egalitate cu barbatii, ci la un statut social aferent acumularii de capital. Helena Bonham Carter intra in pielea lui Kate Croy in ecranizarea romanului “The Wings of the Dove” si, fortata de imprejurari, isi asuma rolul de “petitoare” cu o premeditare la rece “asortata” la fix cu ungherele tenebroase ale Grand Canal-ului.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
29 Aprilie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.