Adaptarea unei vieti: cinema-ul despre virtuozi si genii

Unii poate stiti ce am sarbatorit pe 7 mai – internautii care au apelat in acea zi la atot-stiutorul Google vor fi observat, probabil, schimbarea temporara de fatada a motorului de cautare. Logo-ul Google fusese inlocuit cu o scena din faimosul balet "Lacul lebedelor", scris de Piotr Ilici Ceaikovski. Daca ar fi avut norocul unei longevitati matusalemice, compozitorul rus ar fi implinit 170 de ani – si ne-ar fi incantat cu o mai vasta colectie de opusuri. Pe de alta parte, moartea lui invaluita in mister a ridicat semne de intrbare si a ciuruit povestea “oficiala” cu speculatii (suicid? holera?) – intotdeauna de bun augur cand in joc este pastrarea amintirii unei personalitati de seama in constientul colectiv.

Chiar daca azi idolii tinerilor nostri sunt artistii pop sau actorii Hollywood-ieni, din cand in cand unele filme – mai precis, cele biografice, asa-numitele “biopic”-uri – isi propun sa re-aduca in prim-plan monstrii sacrii care chiar au participat la modelarea culturii si a stiintei mondiale. Trecutul de care apartin ei poate parea indepartat si, ca atare, realizarile lor palesc, perimate, in ochii celor incapabili sa judece importanta lor asupra prezentului nostru. Noroc cu know-how-ul producatorilor de film si studiile de piata aferente: mai-marii studiourilor au prins de veste, desigur, ca generatia actuala sufera de un deficit acut de atentie, de miserupism si de dispret fata de precursori. Asadar, strategii departamentelor de marketing contracareaza cu o arma calibrata la sigur: cat timp unii reprezentanti de marca ai umanitatii au trait vieti palpitante, documentate in detaliu, acestea pot servi drept momeala pentru publicul larg. Inevitabil, spectatorii vor fi intrigati de o “poveste adevarata” indeajuns cat sa dea banii pe bilet. Si, la fel de inevitabil, ei vor afla de existenta unui “oarecare” Ceaikovski, de pilda – o consecinta fericita, dar secundara fata de incasarile la box-office.

Realizat de Ioanina

ICONoclastii AVANGARDEI: “Little Ashes” (2008) si “Basquiat” (1996) sunt doua filme care trateaza subiecte diferite, in epoci si spatii diferite, insa, daca se intersecteaza in aceasta nisa a iconoclastior, este pe fondul rezistentei la ideea artei conventionale si al activismului prin arta. “Basquiat” este un biopic despre pictorul/graffiti-artist-ul neo-expresionist cu acelasi nume, luat sub aripa de Andy Warhol (David Bowie) in anii ’80, dar a fost criticat din cauza subiectivitatii evidente a regizorului (pictor si el, de altfel), un Julian Schnabel aflat la debut si prea implicat in poveste pentru a mai ridica pretentii la o perspectiva valida. Insa in pofida – sau poate chiar datorita – identificarii subtile cu obiectul filmului sau (Basquiat, intruchipat de actorul Jeffrey Wright), pe care Schnabel nu o neaga (“Stiu cum e sa fii atacat, ca artist [...] Stiu cum e sa fii apreciat si dispretuit in acelasi timp”), el a surprins momentele majore din traiul scurt, scurtat de o supradoza, al prietenului sau.

Citește și:

• Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
• Horoscopul Dragostei Februarie 2024: Luna Iubirii vine cu provocări și experiențe inedite în relații
• Sfaturile terapeuților: de ce să nu neglijezi sănătatea ta mintală
• Consiliere și dezvoltare socio-emoțională: o abordare esențială pentru viitorul educațional și profesional al României

Vizionare placuta

---

Kudika
20 Mai 2010

Echipa Kudika