In SUA circula multa critica, si multa gratuita, din partea publicului revoltat de licentele pe care si le ia Hollywood-ul cu japca, dar cand un regizor isi permite sa intineze copilaria unui actor-pusti de dragul unui film, sa puna un minor in situatia de a juca un rol care i-ar da de furca si unui adult – atunci regizorul nostru chiar ca isi aprinde paie-n cap. “Exploatarea” copiilor pe ecrane, simulata desigur, dar chiar si-asa, nociva – iata unde trage linie politia moralista americana. Nevoia de a proteja copilul a starnit dezbateri, a demarat proiecte de lege si, de cand a fost pusa pe tapet, de cand a aparut pe lume bresla cineastilor iresponsabili, tot acolo stationeaza, din cauza celor care inca se-ncapataneaza sa-si creeze arta fara a lua in considerare sensibilitatile societatii.
Subiectul atrage mult mai putin foc, si mult mai putina para in Europa – unde suntem mult mai putin obtuzi – dar, pe de alta parte, conform principiului “reclama de ocara e reclama clara”, filmele americane ocupa o felie coplesitoare in topul de mai jos! Si asta, desigur, pentru ca oprobriul, mai mult decat aprobarea unanima, atrage atentia si trezeste apetitul. Insa, intrebarea pe care v-o lansez, este: putem fi oare nonsalanti, putem fi oare siguri ca un rol de om mare nu are un impact grav asupra micului actor? (P.S. Vorbim aici metaforic, de roluri grele puse in carca unor pusti, nu de don’soara Kirsten Dunst in rol de vampirita multi-centenara)
Realizat de Ioanina
Alta mini-actrita intr-un rol similar: Jodie Foster (14 ani) in “Taxi Driver”(1976)