Cronica de film: Americanul

Cronica de film: Americanul
Kudika
9 Septembrie 2010

Duminica trecuta, dupa ce am vazut un film prost, am hotarat sa ne clatim ochii cu George Clooney. Am aterizat asadar in fata ecranizarii aproape reusite a romanului äA very private gentlemanö de Martin Booth. Este inutil de mentionat ca aceasta cronica ar fi fost pozitiva chiar si daca filmul ar fi fost un dezastru fiindca simpla prezenta a lui George salveaza orice situatie. Dar nu este cazul. Regizorul Anton Corbijn a facut o treaba buna si a reusit sa ne retina atentia mai bine de 100 de minute. Si apoi, mi-e greu sa o spun, dar Clooney a imbatranit si se vede. Insa de aceasta data i-a prins bine. Fiindca fizicul odata perfect, iar acum cam osos, s-a mulat perfect pe rolul unui om bantuit de trecut, un asasin platit, singuratic si mereu pe drumuri.

Duminica trecuta, dupa ce am vazut un film prost, am hotarat sa ne clatim ochii cu George Clooney. Am aterizat asadar in fata ecranizarii aproape reusite a romanului „A very private gentleman” de Martin Booth. Este inutil de mentionat ca aceasta cronica ar fi fost pozitiva chiar si daca filmul ar fi fost un dezastru fiindca simpla prezenta a lui George salveaza orice situatie. Dar nu este cazul. Regizorul Anton Corbijn a facut o treaba buna si a reusit sa ne retina atentia mai bine de 100 de minute. Si apoi, mi-e greu sa o spun, dar Clooney a imbatranit si se vede. Insa de aceasta data i-a prins bine. Fiindca fizicul odata perfect, iar acum cam osos, s-a mulat perfect pe rolul unui om bantuit de trecut, un asasin platit, singuratic si mereu pe drumuri.

Corbijn marturiseste: “Am inceput sa citesc scenarii de thrillere, iar tema din Americanul mi-a suscitat imediat interesul. Un asasin singuratic care isi cauta mantuirea pentru faptele lui m-a interesat imediat, la fel ca tensiunea si firul romantic din poveste. Am gasit un material care avea un potential pentru suspans, dar si pentru ceva mai profund.” Tot el continua: “Cariera mea de 35 de ani e aceea de fotograf de portrete, iar cinematografia este o noua aventura pentru mine. Inca imi caut vocea personala in film. [...] N-am vazut foarte multe filme in viata mea, insa un gen anume pot sa spun ca m-a impresionat. E vorba de westernuri. Cu toate ca Americanul nu e un western, e, totusi, structurat ca un western. Strainul care soseste intr-un oras si se apropie de localnici, si, tocmai cand crede ca a gasit pace si liniste in viata lui, trecutul violent ii intoxica prezentul si ii pune in pericol viitorul.”

Dupa ce un job in Suedia (intr-un peisaj perfect acoperit de zapada, alaturi de o tipa perfect lasata de natura) se sfarseste mai dur decat trebuia, Jack (George Clooney) se retrage in partea rurala a Italiei. Savurand linistea unui mic orasel medieval, Jack primeste o ultima misiune – trebuie sa construiasca o arma pentru o persoana de contact misterioasa, belgianca Mathilde (Thekla Reuten).

Spre marea lui suprindere, Jack incepe sa se apropie de locuitorii oraselului : se imprieteneste cu preotul locului, parintele Benedetto (Paolo Bonacelli) - un personaj pestrit care face deliciul catorva scene – si se lasa prins intr-o relatie pasionala cu Clara (Violante Placido), o frumoasa prostituata care reuseste sa ii cucereasca inima.

Peisajul se complica atunci cand Jack hotaraste ca vrea o viata normala. Treaba usor de imaginat de altfel fiindca asasinii platiti nu au parte de prea multa liniste (sau asa am auzit eu). Deznodamanul este si el destul de previzibil, insa cutremurator si bine pus in scena. Dar va las sa-l vedeti singure.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri