Setari Cookie-uri

Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)

Chick-flick, sabloane si splendoare imagistica. Cand am intrat in sala Cinema Pro-ului pentru vizionarea “Scrisorilor catre Julieta”, pe-acestea trei le marcasem din oficiu cu “vazut” pe-o lista imaginara de ingrediente tipic Hollywood-iene. Credeam ca ghicisem deja notele de baza – si nu ma inselam, doar le flatam cu o importanta exagerata. La fel, era de asteptat ca Vanessa Redgrave isi va proiecta experienta si talentul, ascutite de-a lungul celor peste 50 de ani de cariera, asupra unui scenariu dulceag – inca un fapt de care nu ma indoiam – si ca il va ancora in realism. Sau, cel putin, ca prezenta venerabilei le va pune bete-n roate criticilor care abia asteptau sa-l desfiinteze doar pe criteriul asta.

Nu, “Letters to Juliet” nu e croit pentru spectatorii pragmatici, cinici sau impatimiti ai puzzle-urilor psihologice – pe mine insa, in ciuda tuturor micilor carcoteli care vor intina un pic si cronica asta predominant POZITIVA, peisajele, personajele si povestea lor deopotriva, asa desprinse dintr-un vis si idealiste cum sunt ele, m-au cucerit. Si eu chiar nu sunt nici naiva si nici aeriana, nici nu imi misuna fluturi prin stomac si nici nu cred in finaluri fericite. Cu toate astea, “Letters to Juliet” m-a facut brusc constienta de o coarda sensibila din constructia mea feminina, una care va asigur ca va vibra din plin in fiecare dintre voi, chit ca v-o propuneti sau nu. Din 21 mai, distribuit de Media Pro in cinematografe.

Realizat de Ioanina

Probabil ca detaliile naratiunii va sar in ochi inca de pe-acum – puse cap la cap, cu tot cu lacunele lasate de trailer, ele incap intr-o coaja de nuca: Sophie (Amanda Seyfried) lucreaza ca documentarista la un ziar, unde ar vrea sa si scrie de-ndata ce isi va face curaj. Cand o cunoastem noi, insa, ea e pe cale sa impinga deciziile de cariera in plan secund, lasand in urma metropola americana pentru a petrece o pre-luna de miere impreuna cu logodnicul ei, un intreprinzator si neobosit bucatar pe nume Victor (Gael García Bernal). Destinatia? Verona, Italia. Odata aterizati in decorul ornat, pavat cu piatra cubica si cu cele mai sincere bune intentii – caci italienii din film sunt dupa tipar, plini de verva, de caldura umana si cu toate cartile pe fata – cei doi descopera ca au conceptii diferite despre sejur.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.