Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)

Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)
Kudika
20 Mai 2010

Chick-flick, sabloane si splendoare imagistica. Cand am intrat in sala Cinema Pro-ului pentru vizionarea “Scrisorilor catre Julieta”, pe-acestea trei le marcasem din oficiu cu “vazut” pe-o lista imaginara de ingrediente tipic Hollywood-iene. Credeam ca ghicisem deja notele de baza – si nu ma inselam, doar le flatam cu o importanta exagerata. La fel, era de asteptat ca Vanessa Redgrave isi va proiecta experienta si talentul, ascutite de-a lungul celor peste 50 de ani de cariera, asupra unui scenariu dulceag – inca un fapt de care nu ma indoiam – si ca il va ancora in realism. Sau, cel putin, ca prezenta venerabilei le va pune bete-n roate criticilor care abia asteptau sa-l desfiinteze doar pe criteriul asta.

Nu, “Letters to Juliet” nu e croit pentru spectatorii pragmatici, cinici sau impatimiti ai puzzle-urilor psihologice – pe mine insa, in ciuda tuturor micilor carcoteli care vor intina un pic si cronica asta predominant POZITIVA, peisajele, personajele si povestea lor deopotriva, asa desprinse dintr-un vis si idealiste cum sunt ele, m-au cucerit. Si eu chiar nu sunt nici naiva si nici aeriana, nici nu imi misuna fluturi prin stomac si nici nu cred in finaluri fericite. Cu toate astea, “Letters to Juliet” m-a facut brusc constienta de o coarda sensibila din constructia mea feminina, una care va asigur ca va vibra din plin in fiecare dintre voi, chit ca v-o propuneti sau nu. Din 21 mai, distribuit de Media Pro in cinematografe.

Realizat de Ioanina

Mrejele “Scrisorilor catre Julieta” nu se ascund dupa deget: scenaristii, directorul de distributie, cel de imagine si regizorul insusi au cu totii subtilitatea unei nicovale, tesand impreuna doua povesti de amor pe-o aceeasi panza a Italiei rurale si imbibate cu istorie si soare. Abordarea asta aleasa de cineastii americani cand peroreaza despre vechiul continent si cizmulita lui idilica nu este nici originala, nici surprinzatoare – am mai despicat o data firul fascinatiei lor comune in patru (de fapt, zece) si nu voi relua subiectul. Prefer sa ma axez pe acest film in sine, mai cu seama pe ce aduce el atat de nou incat sa merite biletul de cinema. Sa-ncepem cu trailer-ul:

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri