Setari Cookie-uri

Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)

Chick-flick, sabloane si splendoare imagistica. Cand am intrat in sala Cinema Pro-ului pentru vizionarea “Scrisorilor catre Julieta”, pe-acestea trei le marcasem din oficiu cu “vazut” pe-o lista imaginara de ingrediente tipic Hollywood-iene. Credeam ca ghicisem deja notele de baza – si nu ma inselam, doar le flatam cu o importanta exagerata. La fel, era de asteptat ca Vanessa Redgrave isi va proiecta experienta si talentul, ascutite de-a lungul celor peste 50 de ani de cariera, asupra unui scenariu dulceag – inca un fapt de care nu ma indoiam – si ca il va ancora in realism. Sau, cel putin, ca prezenta venerabilei le va pune bete-n roate criticilor care abia asteptau sa-l desfiinteze doar pe criteriul asta.

Nu, “Letters to Juliet” nu e croit pentru spectatorii pragmatici, cinici sau impatimiti ai puzzle-urilor psihologice – pe mine insa, in ciuda tuturor micilor carcoteli care vor intina un pic si cronica asta predominant POZITIVA, peisajele, personajele si povestea lor deopotriva, asa desprinse dintr-un vis si idealiste cum sunt ele, m-au cucerit. Si eu chiar nu sunt nici naiva si nici aeriana, nici nu imi misuna fluturi prin stomac si nici nu cred in finaluri fericite. Cu toate astea, “Letters to Juliet” m-a facut brusc constienta de o coarda sensibila din constructia mea feminina, una care va asigur ca va vibra din plin in fiecare dintre voi, chit ca v-o propuneti sau nu. Din 21 mai, distribuit de Media Pro in cinematografe.

Realizat de Ioanina

... Care Egan si Seyfried iti amintesc de cuplul zaharisit din varful unui tort de nunta... sau de Ryan Phillippe si Reese Witherspoon inaintea turbulentelor! Arata perfect impreuna, desi potrivirea fizica nu se traduce si in alchimie, in scantei, dragostea lor ramanand rostita pe pelicula, fara a se face simtita ca o flacara acaparatoare. Egan reuseste sa-si suprime accentul australian, in favoarea unuia britanic ca la carte, si trece intr-un mod convingator de la pozitia contrarianta adoptata initial, la acceptarea planului clocit de Sophie impreuna cu bunica lui – bombanelile de la inceput, cand ii opunea rezistenta lui Sophie, lasa loc unui amestec stangaci de atractie, timiditate si distantare politicoasa. Procesul de “indragostire” pricinuieste expresii incurcate si dezveliri de dantura care aduc vag a mimica lui Hugh Grant. Seyfried pare mult prea concentrata si plata pentru rolul lui Sophie, permitand celorlalti actori sa o inghesuie intr-un con de umbra de fiecare data cand imparte ecranul cu vreunul dintre ei.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.